Milioane de alegători din întreaga Turcie vor vota duminică pentru a-și alege următorul președinte, având de ales între actualul președinte, Recep Tayyip Erdogan, și principalul său contracandidat care reprezintă partidele de opoziție, Kemal Kilicdaroglu. Niciunul dintre candidați nu a depășit cele 50% din voturi necesare pentru o victorie categorică în primul tur al alegerilor din 14 mai, ceea ce a dus la desfășurarea turului doi de scrutin de duminică.
Recep Tayyip Erdogan, în vârstă de 69 de ani, conduce Turcia din 2003, când a devenit prim-ministru. Inițial, Erdogan a fost aclamat la scenă deschisă ca un democrat islamist care a promis să facă din această țară predominant musulmană și membră NATO o punte de legătură între lumea musulmană și Occident.
Dar, recent, criticii l-au acuzat că împinge Turcia spre un regim de mână forte și că adâncește o criză economică profundă. Acum, Erdogan, care a ținut mult timp piept adversarilor cu un stil populist înflăcărat, pare să fie într-o poziție puternică pentru a câștiga încă un mandat de cinci ani, scrie NYT.
Care este miza alegerilor din Turcia?
A doua rundă a alegerilor va fi urmărită în întreaga lume pentru modul în care ar putea modela viitorul Turciei, una dintre cele mai mari 20 de economii din lume și un aliat al SUA în cadrul NATO. Rezultatul va avea ecou mult dincolo de granițele Turciei.
Pe primul loc în topul preocupărilor alegătorilor se află economia care se clatină. Moneda națională a pierdut 80 la sută din valoarea sa față de dolar de la ultimele alegeri din 2018. Inflația anuală, care a depășit 80 la sută la vârful său de anul trecut, a scăzut la 44 la sută luna trecută, dar rămâne încă încăpățânat de ridicată, fâcându-i pe mulți turci să se simtă mai săraci.
De asemenea, asupra campaniei planează cutremurele catastrofale din februarie, care au provocat moartea a peste 50.000 de persoane. Guvernul, care a fost criticat de unii pentru reacția sa inițial lentă la dezastrul natural, a estimat că pagubele provocate de cutremur se ridică la 103 miliarde de dolari, adică aproximativ 9% din produsul intern brut din acest an. Criza a ridicat, de asemenea, întrebări cu privire la faptul că guvernul a purtat o anumită responsabilitate pentru o serie de proiecte de construcții de proastă calitate din ultimii ani, care au contribuit la numărul mare de morți.
Relațiile Turciei cu SUA și cu alți aliați din NATO
Rezultatul alegerilor ar putea afecta, de asemenea, poziția geopolitică a Turciei. Relațiile țării cu Statele Unite și cu alți aliați din NATO au fost tensionate, deoarece Erdogan a întărit legăturile cu Rusia, chiar și după invazia acesteia în Ucraina anul trecut, și a împiedicat eforturile alianței de a se extinde.
Când Erdogan a devenit prim-ministru în 2003, mulți turci l-au văzut ca pe o figură dinamică care promitea un viitor economic strălucit. Și, timp de mulți ani, guvernul său a livrat rezultate. Veniturile au crescut, ridicând milioane de turci în clasa de mijloc, în timp ce noi aeroporturi, drumuri și spitale au fost construite în întreaga țară. De asemenea, a redus puterea elitei seculare a țării și a domolit armata, care deținea o mare influență încă de la fondarea Turciei în 1923. Dar în ultimii ani, în special de când a devenit președinte în 2014, criticii l-au acuzat că a folosit procesul democratic pentru a-și spori puterile, împingând țara spre autocrație.
În tot acest timp, Erdogan și Partidul său Justiție și Dezvoltare au rămas o forță la urne, câștigând alegerile și trecând de referendumuri care i-au permis lui Erdogan să preia și mai multă putere, în mare parte cu sprijinul alegătorilor mai săraci și conservatori din punct de vedere religios.
Problemele economice au început după 2013
Valoarea monedei naționale s-a erodat, investitorii străini au fugit și, mai recent, inflația a crescut brusc.
Erdogan, un politician abil și un orator formidabil și-a câștigat reputația de a marginaliza pe oricine îl contesta. După o tentativă de lovitură de stat în 2016, guvernul său a încarcerat zeci de mii de persoane acuzate de apartenență la mișcarea religioasă.
O mișcare care a fost aliată anterior cu Erdogan și pe care guvernul a acuzat-o că a pus la cale complotul de înlăturare a acestuia. Alte peste 100.000 de persoane au fost îndepărtate din posturi de stat.
Cine este candidatul opoziției
Erdogan se confruntă cu o concurență dură din partea unei opoziții recent unificate care a apelat la dezamăgirea alegătorilor față de gestionarea economiei și față de ceea ce ei numesc tendințele sale autocratice. Aceștia susțin un candidat comun, Kemal Kilicdaroglu, un funcționar public pensionat care a promis să restabilească democrația turcă și independența organismelor de stat, cum ar fi banca centrală, îmbunătățind în același timp legăturile cu Occidentul.
Kilicdaroglu, în vârstă de 74 de ani, și-a construit campania în opoziție nu doar față de politicile lui Erdogan, ci și față de stilul său impetuos. El a obținut 44,9 la sută din voturi în primul tur, față de 49,5 la sută pentru dl Erdogan. În campania sa inițială, Kemal Kilicdaroglu s-a conturat ca un om obișnuit și stabil. Dar, după ce politicienii naționaliști de extremă dreapta au avut rezultate mai bune decât se așteptau în primul tur, el a adoptat poziții mai dure, acceptând susținerea unui ultranaționalist și promițând să deporteze rapid refugiații din Siria și din alte țări.
Partidul Justiției și Dezvoltarii lui Erdogan și aliații săi au făcut, de asemenea, o demonstrație de forță în votul pentru parlament, care l-a ajutat pe președinte în fața alegătorilor să susțină că va avea un guvern solid în săptămânile următoare. Candidatul care s-a clasat pe locul al treilea la alegerile prezidențiale, Sinan Ogan, l-a susținut pe Erdogan în turul doi de scrutin, ceea ce probabil îi va oferi președintelui un impuls suplimentar.
Au fost alegeri libere și corecte?
Prezența la vot la primul tur de scrutin a fost extrem de mare, peste 80% din cei 64 de milioane de alegători eligibili din Turcia și din străinătate, potrivit comitetului electoral al Turciei.
Pe măsură ce rezultatele din primul tur de scrutin au venit, Erdogan le-a spus susținătorilor că este pregătit să facă față unui tur de scrutin, asigurând alegătorii că a „respectat întotdeauna” decizia poporului și că așteaptă „aceeași maturitate democratică de la toată lumea”. Dar, ca și la alegerile anterioare, Erdogan și-a folosit puterile prezidențiale extinse pentru a înclina terenul de joc în favoarea sa.
În ultimele luni, el a crescut salariul minim, a întărit salariile funcționarilor publici, a sporit asistența pentru familiile mai sărace și a schimbat reglementările pentru a permite milioanelor de turci să-și primească pensiile guvernamentale mai devreme, toate pentru a izola alegătorii de efectele creșterii prețurilor. În decembrie, un judecător despre care se crede că acționează în sprijinul lui Erdogan i-a interzis primarul Istanbulului, un potențial concurent prezidențial la acea vreme, să mai facă politică. Primarul a rămas în funcție în așteptarea apelului. Care nu mai vine.
Presa de știri turcă, care este controlată în mare parte de companii private apropiate lui Erdogan, i-a oferit acestuia mult mai mult timp de antenă decât celorlalți candidați, evitând în același timp problemele legate de costul vieții și catalogând reacția Erdogan la criza cutremurului drept eroică.