Baia de sânge de la Istanbul, în care a fost scăldat Anul Nou, anunță un 2017 sumbru pentru lumea întreagă, dar mai ales evoluții imprevizibile în Turcia.
De la invazia în Siria din luna august 2016, numărul atentatelor devastatoare din Turcia s-a înmulțit, iar autorii lor s-au „diversificat”. Atacul de la Istanbul a fost revendicat de ISIS, asasinarea ambasadorului rus de la Ankara pare să fie opera Frontului Al-Nusra (aripa siriană Al-Qaida), iar kurzii din grupările Șoimii Libertății (TAK) și PKK fac și ei ravagii.
„Intifada” kurdă
Situația lui Erdogan este critică, din cauza celor trei fronturi pe care singur le-a deschis, apreciază experții de la site-ul israelian de „intelligence” Debka. Două sunt războaie în afara frontierelor – în Siria și Irak – iar al treilea este intern, împotriva insurgenților kurzi.
Victoria de la Alep a făcut ca un număr mare de rebeli să fugă în regiunea Idlib, la frontiera cu Turcia, ceea ce ar pune Ankara într-o grea dilemă: să lase frontiera deschisă, ca acum, sau să o închidă, așa cum vrea Moscova. Închiderea frontierei i-ar prinde pe rebeli într-un spațiu închis controlat de ruși, sirieni și turci, ceea ce nu le-ar mai lăsa decât opțiunea unui război în sudul Turciei.
Forțele armate turce sunt suprasolicitate de războiul din Siria împotriva ISIS, de combaterea Al-Nusra, care l-a lichidat pe ambasadorul rus Karlov și de luptele cu trupele kurde. La fel și serviciul secret (MIT) care nu mai prididește în fața teroriștilor din interior.
Pentru Erdogan, situația ar putea deveni catastrofală dacă minoritatea kurdă ar declanșa acum o insurgență generală împotriva regimului. În sudul Turciei, trăiesc peste 10 milioane de kurzi, din cei peste 20 de milioane răspândiți în întreaga țară, adică mai bine de un sfert din totalul populației.
Trei focare interne
De la puciul eșuat din 15 iulie, regimul Erdogan a declanșat o represiune teribilă în întreaga Turcie, procedând la epurări drastice în toate instituțiile, a căror motivație oficială este de a le curăța de adepții lui Fethullah Gülen, acuzat de punerea la cale a loviturii de stat. Aceste acțiuni au avut un efect opus celui scontat, provocând oroare chiar și în rândul celor care-l iubeau pe Erdogan iar figura lui Gülen a devenit foarte populară. În plus, mulți oameni au fost împinși spre grupările radicale.
Dacă Erdogan nu reușește să oprească extinderea războiului din Siria pe teritoriul Turciei, s-ar putea trezi luptând și în interior pe trei fronturi: kurzi, islamiști radicali și güleniști.