Turcia se află într-o criză fără precedent. Provocând alegeri anticipate, președintele încearcă să reobțină controlul. O manevră foarte riscantă.

De când partidul președintelui turc Erdogan (AKP) a suferit o înfrângere usturătoare în alegerile din iunie, când a pierdut majoritatea absolută în Parlament, șeful statului nu a mai avut liniște și a făcut tot ce a putut (și a putut multe!) pentru a provoca alegeri anticipate care să-l readucă la manșă.

După o serie de consultări realizate fără tragere de inimă, premierul Ahmet Davutoglu, șeful AKP și mâna dreaptă a lui Erdogan, a anunțat că a eșuat în tentativa de a forma o majoritate parlamentară. Drept urmare, Erdogan a convocat alegeri anticipate pe 1 noiembrie.

Deși teoretic ar trebui să fie neutru din punct de vedere politic, președintele turc speră ca AKP, care în iunie nu a obținut decât 40,9% din voturi, să obțină din nou peste 50% și să guverneze singur.

Cea mai usturătoare lovitură pentru Erdogan nu a fost însă pierderea majorității absolute, ci intrarea în Parlament a unei formațiuni pro-kurde (HDP), care a obținut 13% din voturi.

Drept urmare, visul lui Erdogan de a revizui Constituția și de a instaura o republică prezidențială s-a năruit.

Însă pariul „Sultanului de la Ankara”, cum este numit de tot mai mulți ziariști, este foarte riscant. Mai ales că peste criza politică s-a suprapus o criză de securitate internă fără precedent. În trei săptămâni, ciocnirile care opun regimul lui Erdogan și militanții Partidului Muncitoresc Kurd (PKK) au făcut deja peste 60 de morți în rândul forțelor de securitate și aproape 900 în rândul rebelilor, potrivit agenției de presă Anadolu.

Un climat toxic, alimentat de ziarele și televiziunile turce, cu imagini în buclă cu funeraliile soldaților turci, de pe urma căruia AKP vrea să obțină maximum de profit. Fără îndoială, punctul electoral principal al partidului islamo-conservator va fi „AKP sau Haosul”.

S-ar putea ca lucrurile să nu fie însă chiar așa de simple cum le dorește Erdogan, scrie săptămânalul francez Le Point. În avalanșa de sondaje care a invadat presa, mai multe cercetări dau AKP în frunte, dar în scădere față de luna iunie! Mai mult, ele sunt cvasi-unanime în a afirma că partidul lui Erdogan are slabe șanse să obțină din nou o majoritate parlamentară absolută.

Sinan Ülgen, președintele Centrului pentru Economie și Politică Externă, explică:

„Se observă clar că nu a avut loc o creștere a popularității AKP în urma campaniei împotriva PKK. Se mai observă și că argumentul instabilității, clamat de AKP, nu ține la alegători.”

Pentru moment, deci, AKP pare să se îndrepte spre un nou eșec electoral, prelungind astfel criza de la conducerea țării. Aceasta ar însemna foarte probabil măturarea actualului premier și șef al partidului, apreciază un membru important al AKP care a dorit să-și păstreze anonimatul. Acesta susține:

„Va fi o lovitură dură pentru Erdogan. Nu se va mai putea opune la formarea unei coaliții, poziția sa va fi slăbită, și ar putea pierde susținerea multor politicieni și oameni de afaceri. Atunci, va fi un fel de scapă cine poate.”

Până în noiembrie, mai este un factor care poate pune bețe în roatele planului lui Erdogan: situația economică. Indecizia clasei politice și incapacitatea de a forma o coaliție au zdruncinat serios moneda locală. În mai puțin de o lună, lira turcă a pierdut aproape 10% din valoare în comparație cu dolarul, și 20% de la începutul anului.

Violențele interne și instabilitatea regională pun de asemenea la grea încercare sectorul turistic, vital pentru Turcia, a șasea țară din lume din punct de vedere al turiștilor care o vizitează.Afluența turiștilor a scăzut deja cu 14% de la începutul anului, în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut, ceea ce înseamnă pagube de peste un miliard de euro și un semnal prost pentru investitori.

Criza nu i-a lovit încă direct pe turci, dar ar putea cântări în balanța electorală. Evident, în sensul fragilizării poziției lui Erdogan, comentează Sinan Ülgen:

„Aceasta va conta în noiembrie, tocmai de aceea s-a și grăbit să anunțe alegerile anticipate înainte de încheierea intervalului de timp maxim prevăzut în Constituție (90 de zile de la eșecul negocierilor - n.r.): vrea să accelereze lucrurile pentru ca evoluția proastă a economiei să nu perturbe campania AKP.”

Turcia este împotmolită. În lipsa unei coaliții, premierul turc are greaua sarcină ca în termen de cinci zile să formeze un guvern interimar, care să includă - așa cum prevede Constituția - membrii celorlalte formațiuni politice prezente în Parlament. O sarcină sortită eșecului, deoarece celelalte partide (CHP - Partidul Republican al Poporului, socialist și laic - 25% în alegerile din iunie) și MHP (Partidul Acțiunii Naționaliste, laic, de dreapta - 18%) au respins din start ideea de a coopera, în ciuda insistențelor lui Davutoglu. Logic, acestuia nu-i mai rămâne ca unic partener de guvernare, fie și interimar, decât pro-kurzii de la HDP, bestia neagră a lui Erdogan, care îl acuză că este brațul politic al PKK.

Integrarea pro-kurzilor în sânul executivului - fie și în ministerele secundare - ar fi o spectaculoasă premieră pentru Turcia, care însă nu ar servi deloc intereselor AKP și ale lui Erdogan. Dimpotrivă.

Sinan Ülgen prezice:

„Partidul va fi serios criticat de către naționaliști și de către alegătorii pe care încearcă să-i strângă în jurul său.”

Printre cei mai severi critici se va număra cu siguranță Devlet Bahçeli, puternic opozant al procesului de pace cu PKK și al consacrării HDP:

Același Sinan Ülgen comentează:

„Vor încerca să câștige voturi acuzând AKP că a deschis ușile intrării partidului pro-kurd, vitrina PKK, în executiv.”

De la acest guvern de tranziție născut cu forcepsul nu trebuie să ne așteptăm la mare lucru, a estimat membrul AKP citat. Va fi perioadă electorală, AKP nu va dori să fie perceput ca un partener al HDP și viceversa.

„La tot ce ne putem aștepta în următoarele trei luni nu este decât și mai mult haos!”