Întrebat, în cadrul unui interviu televizat , despre posibilitatea intrării gratuite în fosta basilică, la ora actuală muzeu, Recep Erdogan a răspuns: „Nu este imposibil”. Dar, a continuat el, nu o vom face sub numele de „muzeu” ci de „moscheea Sfânta Sofia”. Cuvintele lui Erdogan au provocat, notează AFP, un „oh” de surpriză din partea jurnalistei care i-a pus întrebarea la postul TGRT Haber. Operă arhitecturală majoră, construită în secolul al VI-lea la întrarea în strâmtoarea Bosfor și Cornul de Aur, basilica este subiect frecvent de polemică între creștini și musulmani care-și dispută folosirea ei. Sfânta-Sofia, unde erau încoronați împărații bizantini, a fost convertită în moschee în secolul XV, după cucerirea Constantinopolelului, în 1453, de către sultanul Mehmet al II-lea. În regimul laic al lui Mustafa Kemal Ataturk, basilica a fost dezafectată și transformată în muzeu pentru a fi, potrivit legii, „oferită umanității”.

Nu va fi un al doilea Constantinopole

Statutul monumentului, clasat în patrimoniul mondial UNESCO și vizitat de milioane de turiști anual, continuă să stârnească iritare în rândurile musulmanilor militanți din Turcia. După venirea la putere a lui Recep Erdogan (2003) activitățile legate de islam s-au multiplicat în interiorul Sfintei Sofia, în special cu ședințe și de lectură a versetelor din Coran cu rugăciuni colective în piața din fața monumentului.

Grecia vecină, care supraveghează îndeaproape viitorul patrimoniului bizantin în Turcia, și-a exprimat de numeroase ori preocuparea în legătură cu inițiativele vizând contestarea statutului Sfintei Sofia.

Subiectul a fost evocat din nou și după atantatul terorist comis în Noua Zeelandă în 15 martie de către un extremist care a deschis focul în două moschei din orașul Christchurch, ucigând 50 de persoane. Erdogan a menționat, duminică, de mai multe ori „manifestul” publicat de către autorul crimelor, în care el declară în special că basilica Sfânta Sofia va fi „eliberată” de minaretele sale. „Nu veți reuși să faceți din Istanbul un Constantinopole”, a reacționat ieri Recep Tayyip Erdogan.

În apropierea strutinului din 31 martie, Erdogan și-a multimplicat promisiunile făcute bazinului său electoral conservator și religios. Duminică, într-un discurs pronunțat în fața a zeci de mii de suporteri adunați în piața Yenikapi, în partea europeană a Istanbulului, transportați gratuit cu autobuze sau cu ambarcațiuni, agitând steaguri și intonând cântece patriotice și sloganuri de devoțiune, relatează Le Monde. În tribuna de onoare a fost prezentă și Tansu Ciller, fost premier (1993-1996).

O chestiune de supraviețuire pentru AKP

Alegerile municipale sunt o sursă de preocupare pentru președintele turc, pe care le-a descris drept „o chestiune de supraviețuire pentru națiune”. Este vorba, de fapt, de supraviețuirea partidului său AKP (Partidul pentru Justiție și Dezvoltare, islamo-conservator) ai cărui candidați se află, potivit ultimelor sondaje, în poziții defavorabile în principalele orașe din Turcia: Ankara, Istanbul, Antalya, Adana, Mersin, Bursa. La 31 mai, turcii își vor alege primarii și consilierii municipali pentru viitorii cinci ani. Aceste alegeri vor fi primele în noul sistem prezidențial turcesc, chiar dacă nu există diferențe majore între actualele alegeri locale și cele precedente, partidele politice urmând aceleași strategii de alianță ca la scrutinele legislativ și prezidențial din iunie 2018.

Istanbul, cheia câștigării municipalelor

Istanbul este cel mai important oraș pentru partidele politice la acest scrutin. Doi candidați prncipali au șansele unui câștig la urne. Unul este candidatul partidului AKP, Binali Yildirim, fost premier și președinte al Parlamentului. Celălalt, candidatul „Alianței națiunii” și fost primar al districtului Beylikduzu din Istanbul, Ekrem Imamoglu. Cel mai mare oraș din Turcia, Istanbul, este considerat și cel mai populat oraș al Europei. Oficial, metropola numără 15 milioane de locuitori din care 10 milioane au drept de vot. Aproximativ 20% din populația și alegătorii din Turcia trăiesc în acest oraș care leagă Asia de Europa.

Numeroși oameni politici și-au clădit cariera politică la Istanbul. Cel mai bun exemplu este chiar președintele țării, Recep Tayyip Erdogan, ales primar în 1994. În timpul mandatului său, Erdogan a condus acțiuni politice și inițiative pentru modernizarea orașului și repoziționarea lui pe scena internațională. Erdogan a devenit prim ministru în 2002 și președinte al țării în 2014, după ce a fost reales de mai multe ori. Numeroși oameni politici, între care Erdogan însuși, sunt de părere că „cine va învinge politic la Istanbul va câștiga Turcia”, notează postul TRT World.

Bugetul metropolei și greutatea economică

Istanbul are o economie diversificată și nu depinde doar de un sector. Metropola generează 27% din PIB-ul al Turciei și deține 20% din mâna de lucru industrială a țării. Istanbul are o economie industrială diversificată: de la tutun și ulei de măsline, la vehicule și produse electronice. Bugetul total al municipalității Istanbulului, în 2018, se ridica la 42,6 miliarde de lire turcești, adică 7,78 miliarde de dolari. Acest buget le dă primarului și parlamentului municipal o putere enormă pentru a transforma cel mai mare oraș din Turcia pe plan economic și politic, definindu-i orientarea dezvoltării pentru decenii ce vin. Nemaivorbind că orașul atrage anual milioane de turiști (12,5 milioane în 2018) reprezentând aproximativ 30% din numărul total de turiști care vizitează Turcia în fiecare an.

 

Forțele politice

Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) islamo-conservator, al președintelui Recep Erdogan și Partidul acțiunii naționaliste (MHP), de extremă dreapta, formează un bloc pentru alegerile municipale: „Coaliția poporului”. Potrivit discursurilor lui Erdogan și a aliatului său de extremă drapta Devlet Bahceli, miza scrutinului este, nici mai mult nici mai puțin, supraviețuirea statului turc. În fața acestei coaliții, Partidul republican al poporului (CHP) a făcut alianță cu Partidul Bun (Iyri Parti), disident din MHP, format în 2018 contra alianței făcute de MHP și AKP, alianță considerată prea religioasă. Disidenții reuniți în Iyri Parti sunt și ei naționaliști și anti kurzi, la fel ca MHP, dar mai laici și se prezintă drept onești contra „corupției lui Erdogan”. Coaliția lor se cheamă „Alianța națiunii”. Înainte de 2018, le era interzis partidelor politice să formeze coaliții sau liste comune, dar cum Erdogan simțea că și-ar putea pierde majoritatea parlamentară, a schimbat sistemul electoral. În luptă se mai află un al treilea partid, Partidul democratic al poporului (HDP), prokurd și susținut în mod egal de o parte a stângii socialiste turce, dar nu face parte din coaliție.

 

 

 

Te-ar putea interesa și: