În timp ce liderul sirian Assad își continuă ofensiva fără istov la Idlib, rivalul său de peste frontieră, Erdogan, se zbate să nu fie marele perdant al confruntării.
Erdogan, care s-a plasat de partea rebelilor jihadiști anti-Assad, nu doar că se confruntă cu asaltul violent din partea forțelor siriene. El trebuie să fie atent la numărul foarte mare de refugiați care părăsesc provinciile Idlib și Alep și se îndreaptă spre granița cu Turcia, scrie AFP.
Colac peste pupăză, aliatul său de încredere, Putin, pare că l-a lăsat din brațe în favoarea lui Assad.
În această lună, nu mai puțin de 17 militari turci au fost uciși de forțele regimului de la Damasc în nord-vestul provinciei Idlib, iar mai multe posturi de observație turcești (care, potrivit Ankarei, trebuiau să se bucure de protecție, conform acordurilor cu Rusia) sunt acum încercuite în zonele recucerite de guvernul sirian.
Idlib este ultimul teritoriu care i-a mai rămas de cucerit lui Assad, pentru a-și elibera întreaga țară (după ce aceasta fusese cucerită în proporție de peste 50% de rebeli și jihadiști).
Disperat să îl împiedice pe dușmanul său de moarte să obțină o asemenea victorie răsunătoare, dar și să blocheze fluxul de refugiați islamiști care dau năvală peste graniță, Erdogan a amenințat că va lansa o vastă operațiune împotriva forțelor Damascului, dacă acestea nu se retrag până la sfârșitul lui februarie.
Însă Vladimir Putin i-a transmis în repetate rânduri năbădăiosului său aliat turc să stea potolit, în caz contrar urmând să sufere consecințele nervilor săi.
Partea proastă este că regimul Erdogan și-a stricat relațiile și cu Statele Unite, aliatul său din NATO.
Administrația Trump nici nu se gândește la vreo aventură în ajutorul Turciei, în cazul unei confruntări a acesteia cu Rusia.
Sultanul de la Ankara are într-un fe motive să fie supărat.
Erdogan și Putin au semnat un acord la Soci, în 2018, prin care se stabilea instaurarea unei zone-tampon demilitarizate, care să separe forțele regimului sirian de cele ale rebelilor și jihadiștilor (ceea ce e cam același lucru).
Acum, ofensiva guvernului de la Damasc, puternic sprijinit de aviația rusă, pentru recucerirea Idlib, pare să șteargă orice șansă pentru instituirea „tamponului”.
Ankara și Moscova se acuză reciproc pentru acest eșec.
„Dacă regimul Assad nu revine pe pozițiile precedente, de la sfârșitul lunii, și dacă Turcia și Rusia nu ajung la un acord, sunt mari șanse să asistăm la un conflict direct între Turcia și regimul Assad”, a declarat pentru AFP analistul politic Ali Bakeer.
Însă „problema pentru Turcia nu va fi regimul Assad, ci rușii”, adaugă el.
Turcia a primit deja 3,6 milioane de refugiați și spune că nu este dispusă să își deschidă granițele în fața noului val venit dinspre Idlib și Alep.
Zona tampon de la granița turco-siriană, prevăzută în acordul de la Soci, ar fi urmat să găzduiască mai multe tabere de refugiați.
„Noul val de refugiați ar fi cel mai rău scenariu pentru Turcia, nu confruntarea directă cu regimul Assad”, spune Bakeer.
Dacă Turcia nu reușește să impună aplicarea acordului de la Soci, opțiunile lui Erdogan sunt limitate.
„Un scenariu posibil pentru Turcia este de a stabili o zonă de securitate în ceea ce va mai rămâne din Idlib, iar această zonă să nu fie legată de nici un fel de acorduri cu Rusia sau cu Assad”, afirmă analistul citat de AFP.
O asemenea zonă ar permite Turciei să găzduiască refugiații care au fugit de conflict și printre care, așa cum am arătat, sunt numeroși jihadiști, având legături cu Al-Qaida și ISIS.
„Erdogan este conștient de puternicul resentiment al turcilor față de refugiații sirieni”, a declarat pentru AFP Haid Haid, cercetător la Chatham House.
„De aceea, el a încercat să folosească acțiunile militare ca pe un mijloc de a împiedica și mai mulți refugiați să treacă frontiera.”
„Pentru el (Erdogan), costul politic va fi probabil foarte ridicat dacă pierde mulți soldați în Siria și cu toate acestea nu reușește să împiedice refugiații să pătrundă în Turcia. Însă ar putea profita de pe urma crizei, dacă rezultatul intervenției sale este pozitiv”, spune Haid.
Și analistul de la Chatham House apreciază că o ofensivă turcă împotriva forțelor lui Assad „reprezintă o mare posibilitate”, dacă negocierile dintre Ankara și Moscova rămân fără rezultat.
Haid crede însă că o asemenea confruntare nu ar însemna neapărat și sfârșitul alianței ruso-turce, ținând cont de legăturile care s-au creat în ultimii ani, mai ales în domeniul energiei și al apărării.
„Alianța actuală dintre Turcia și Rusia depășește granițele Siriei”, spune Haid.
„De aceea, nici una dintre ele nu este dispusă, cel puțin pentru moment să o distrugă. Idlib este important pentru Turcia, dar nu poate fi considerat ca un factor de ruptură.”
Analistul nu vorbește însă despre cel mai puternic argument pentru care Putin nu ar fi dispus să meargă până la ruperea alianței cu Turcia: Erdogan este un intrus prea prețios în NATO pentru a fi pierdut.