Emoții, lacrimi de fericire sau de necaz, ieri, după examenul de admitere la Medicină: „Încă mai plânge? Resusciteaz-o, fată, resusciteaz-o!”

Două adolescente radiind de bucurie, cu punctaje mari obținute la biologie și la chimie, încercau să-și încurajeze, pe trotuarul din fața Universității de Medicină și Farmaceutică din București, într-un neaoș jargon medical, prietena mai puțin norocoasă

Căldură mare, mon cher, ne coacem până ies copiii!”. E 11.30, soarele Capitalei vămuiește necruțător Bulevardul Eroilor Sanitari, undeva în dreptul Universității Carol Davila. În jur de 500 de părinți, frați, surori, gură-cască, iubiți și iubite despică aerul fierbinte, cu mâinile streașină la ochi, manevrând nervos evantaie sau potrivindu-și pălăriile pătate de transpirație: „Ai auzit, Geta? A ieșit una care a luat 98 de puncte! E doctor, ce mai!”, șușotește o cucoană agitată, cu profil de asistentă medicală. Curioșii privesc în curte, printre gratiile negre, zvelte, lucioase. Silueta elegantă a clădirii-monument, ridicată între 1899 și 1903 după planurile arhitectului Louis Blanc, în stil academic francez, intimidează, prinzând între zidurile ei destinul nescris încă al medicinei românești. „Of, nu ne mai ies copiii! Le-a dat greu la chimie”, se văicărește, privind cu reproș spre cer, o bunică îngrijorată.

FOTO: Au fost și tinere care au ieșit zâmbind din examen

Zodiile care își găsesc marea dragoste la finalul anului. Viața lor se va schimba radical

Măsură obligatorie în toată România. Intră în vigoare la 1 ianuarie 2025

„I-a rupt” la chimie, mai ușor la bio

Ba uite că ies. Pe porțile înalte, străjuite de jandarmi albaștri, se scurge, aproape leșinată, un boboc de fată, cu părul împletit într-o codiță fină. Merge teleghidat, palmele îi acoperă fața, iar umerii îi tresaltă firav. Plânge. Mulțimea se desface, reverențioasă, în fața acestei dureri adolescentine care se risipește pe trotuarul încins. Imediat, o altă tânără, voinică, o urmează. Plânge și ea, tot chimia, bate-o vina! N-are putere să vorbească, dar norocul îi iese înainte. Se aruncă de gâtul mamei și, răvășită, își îngroapă deznădejdea la pieptul celei care i-a dat viață. „Nu-i nimic, fata mea, încercăm și la anul”. Prietenele tinerei voinice se apropie și-și întind brațele către acest duet al tristeții, în semn de compasiune. Nu strică însă scena intimă, ezită, și, după ce se îndepărtează câțiva pași, se îndeamnă între ele, aruncând priviri furișe peste umerii slabi: „Tot mai plânge? Resusciteaz-o, fată, tu, că ești mai bățoasă, resusciteaz- o! Că doar n-au intrat zilele-n sac, mai poate încerca și la anul”. Țrrr, țrrr! Una dintre ele răspunde apelului insistent al unui i-phone agățat neglijent de buzunarul din spate al pantalonilor scurți: „Da, mă, am luat 83 de puncte. Diana a reușit 86, e cea mai tare! Luiza bocește, a greșit mult la chimie... La biologie a fost mai simplu, toceală”, ciripește fata cu părul cânepiu.

Băieții fericiți și tânărul de la Sănătate

În urma ei se revarsă tot mai mulți tineri, viitori medici, cercetători, oameni care ne vor alina, probabil, bătrânețile... Băieții se salută zgomotos, mândri, frumoși: „A fost ușor. Exceptând problema aia nașpa la chimie, nu m-au surprins cu nimic. Intrăm toți trei, e clar”. Îi întreb de ce au ales drumul medicinei în aceste vremuri grele, când medicii se revoltă sau părăsesc țara. Răspunsul lor mă dezarmează: „Îi vom înlocui noi, nu vedeți că tinerii sunt deja la putere? Până și la Sănătate au pus un ministru de-al nostru”.