Intensa activitate diplomatică desfăşurată în aceşti ultimi ani pe fondul schimbărilor climatice nu a avut, până în prezent, niciun impact, informează Le Monde.

Aceasta este, în esenţă, concluzia raportului publicat astăzi de Global Carbon Project (GCP), care conţine datele mondiale ale emisiilor de CO2 pentru anul 2007.

Arderea resurselor fosile (petrol, cărbune, gaz) au emis 8,5 miliarde de tone de carbon, iar activităţile de despădurire au fost responsabile de emisia a 1,5 gigatone de carbon.

"Acest nivel de emisii se situează puţin deasupra scenariilor de dezvoltare cele mai pesimiste pe care GIEC (Grupul interguvernamental de experţi în domeniul evoluţiei climei) le-a utilizat pentru a prevedea schimbarea climatică la sfârşitul secolului", precizează Philippe Ciais, de la Laboratorul de ştiinţe despre climă şi mediu şi membru al GCP.

Viteza cu care progresează emisiile este mai îngrijorătoare decât valoarea lor absolută în 2007.

"După 2000, emisiile au crescut în medie cu 3,5% pe an, de patru ori mai rapid decât între 1990 şi 2000, când această creştere anuală nu fusese decât de aproximativ 0,9%", a explicat Corinne Le Quéré, membră a GCP.   Drept comparaţie, cel mai rău scenariu al GIEC prevedea doar o creştere de 2,7% pe an.

"Această situaţie se explică prin faptul că ţările industrializate nu au diminuat mult emisiile lor după anii '90, în timp ce dezvoltarea economică a ţărilor în curs de dezvoltare, în special China şi India, a fost mai rapidă decât cea prevăzută", a adăugat Corinne Le Quéré.

Esenţialul (65%) acestei creşteri recente a emisiilor este imputabilă creşterii activităţii economice, dar 17% provin din scăderea în eficienţă a cărbunelui în economia mondială. "Ceea ce vrea să spună, într-o manieră foarte paradoxală, că în prezent emitem mai mult carbon pentru a produce un dolar, decât în 2000", explică Ciais.

Această prăbuşire a eficienţei cărbunelui, pe care cercetătorii au văzut-o apărând între 2000 şi 2005, este atribuită numărului mare de centrale cu cărbune, de model vechi, construite în această perioadă în provinciile din China.

Cele 18 procente rămase sunt puse pe seama slabei eficienţe a "aspiratoarelor" naturale de carbon: biosfera terestră (planete, animale sălbatice şi domestice etc.) şi oceanul (dizolvarea directă a CO2 în apă sau absorbţia de către fitoplancton).

Ele "digeră" în fiecare an în jur de 55% din carbonul emis de om. Dar, supuse la temperaturi globale superioare, oceanele tind să absoarbă o proporţie mai mică.

Majoritatea datelor făcute publice de către GCP provin din compilarea statisticilor naţionale de producţie şi consum energetic.

Concentrarea principalului gaz cu efect de seră (dioxidul de carbon), care se ridica la aproximativ 270 de părţi pe milion (ppm) în epoca preindustrială, atinge astăzi 385 de ppm.