Potrivit datelor Statisticii, odată cu apariția Anuarului demografic, 48.000 de români au părăsit definitiv țara în anul 2023. Într-un studiu realizat de OECD, se arată că emigranții români sunt supra-calificați în anumite domenii.

Emigrările s-au dublat față de datele înregistrate între 1975-1989

Între anii 1975-1989, media anuală a românilor care emigrau definitiv a fost de aproximativ 24.000. Acest număr este cauzat de dificultatea emigrării, din cauza restricților regimului comunist. De asemenea, au existat cazuri în care minoritățile etnice au fost resumpărate de către țările lor, precum Israel și Germania.

În anul 2023, emigrările s-au dublat față de media precedentă, fiind de peste 48.000. Mai mult, această cifră reprezintă și dublul mediei celor are au emigrat în intervalul 1990-2023, media fiind de aproximativ 22.000 de români/an.

Principalele țări în care românii au plecat au fost Italia, Germania și Spania. Datele INS arată că peste 25.000 dintre emigranții anului trecut sunt femei, iar o treime dintre cei care au plecat au sub 30 de ani.

Astfel, conform Anuarului Statistic, în ultimii 50 de ani România a pierdut, prin emigrație, un oraș de dimensiunea Capitalei.

Studenții români preferă să învețe în alte țări

Numerele prezentate mai sus reprezintă doar emigranții definitiv, iar pe langă aceste cifre se adaugă și românii care preferă să studieze sau să muncească în afară.

Potrivit UNESCO,  aceștia sunt de peste 15.000 și studiază cei mai mulți în UK (aproape 10.000), SUA (alți 4.903), Olanda (circa 2.800), Germania (2.500), Franța (2.439), Ungaria (2.200), Danemarca (1.724), Spania (1.425), Italia (1.400), Austria (1.120), Elveția (428), Belgia (381), Suedia (219), Lituania (206), Grecia (197), Turcia (151), Finlanda (119), Canada (circa 100).

Astfel, România are sub 100 de studenți în țările precum Irlanda, Cehia, Australia, Norvegia, Portugalia, Japonia, Polonia, Luxemburg, Coreea de Sud, Croația, Malaezia, Bulgaria, Malta, Cipru, Brazilia, Argentina, Serbia, Estonia, Quatar, Islanda, Ecuador, Slovenia, Monaco și India.

Un studiu realizat de OECD, în anul pre-pandemic și dedicat emigranților români, analizează și migrația românilor care pleacă datorită calificărilor de care dispun. Eterogenitatea este foarte mare: în țări precum Austria și Regatul Unit, aproximativ unul din cinci români lucrează în locuri de muncă înalt calificate. În schimb, în ​​Italia și Spania, doar 5% dintre emigranții români dețin ocupații cu înaltă calificare.

Cele mai frecvente domenii în care lucrează bărbații și femeile

În țările OCDE, în timp ce un bărbat român din cinci lucrează în ocupații elementare, media este diferită pentru femeie, fiind una din trei, în general. De asemenea, există mai multe femei care lucrează în vânzări, 30% față de 10% dintre bărbați, și în rândul tehnicienilor și profesioniștilor, 10% față de 6% dintre bărbați.

Cu toate acestea, bărbații sunt mult mai numeroși în comerț, ponderea femeilor fiind de doar 4%. De asemenea, altă ocupație tipic masculină, a operatorilor și celor care asamblează instalații și mașini, numărul bărbaților este de patru ori mai mare decât a femeilor.

În timp ce în Canada doar 3% dintre femei ocupă joburi cu calificare redusă, situația este diferită în Europa. În Spania, româncele se confruntă cu un dezavantaj semnificativ, având de două ori mai multe șanse decât bărbații să lucreze în ocupații slab calificate, comparativ cu Germania și Regatul Unit, unde femeile ocupă locuri de muncă slab calificate sunt de zece ori mai puține.

Bărbații români, în general, sunt supra-reprezentați în comparație cu femeile și în funcții de conducere, în special în Regatul Unit, Germania sau Canada. Excepția este Franța, unde româncele au șanse aproape de două ori mai mari decât bărbații să fie manageri.

În ciuda faptului că profesiile agricole calificate angajează peste 4% dintre bărbații emigranți în Spania, Italia și Franța, ele nu reprezintă o ocupația principală pentru români.

Bariera de limbă, un impediment

Mai mult, datele OECD arată că ratele de supra-calificare pentru emiganții români sunt mai mari decât pentru cei veniți din alte state.

În timp ce doar 26% dintre migranții cu studii superioare din țările vecine ocupă posturi sub nivelul calificărilor lor, ponderea românilor ajunge la 50%.  Această diferență semnificativă sugerează că, în cazul românilor, există bariere mai mari în transferabilitatea competențelor și calificărilor dobândite în țara de origine, rata de supra-calificare devenind un indicator.

În timp ce rata de supra-calificare a scăzut cu 7% în rândul emigranților din țările vecine în ultimii 20 de ani, la români aceasta a crescut cu 16%. Această diferență mare ar putea însemna accesul limitat la recunoașterea formală dificilă a competențelor dobândite în străinătate sau la rețelele profesionale, sau poate sugerează nivelul scăzut al limbii din țara gazdă.

Aproape nouă din zece emigranți români sunt susțin că au aptitudinile necesare pentru a face față unor sarcini mai dificile decât cele necesare pentru a-și îndeplini actualul loc de muncă, comparativ cu 81% dintre muncitorii nativi.

Ponderea locurilor de muncă în alte țări

Nepotrivirea competențelor și subutilizarea percepută de sine a competențelor sunt necesare pentru integrarea adecvată a migranților, acestea afectând satisfacția în muncă și veniturile lucrătorilor.

În Spania și Italia, există segmente mari de emigranți români care lucrează în agricultură, 12% și respectiv 9%, iar în activități casnice 12% și 15%.

În Regatul Unit și Belgia, în schimb, aproximativ 11%, respectiv 23% dintre români lucrează în activități administrative și de servicii de asistență.  În timp ce în Canada emigranții români lucrează foarte mult în educație, în Germania și Austria municitorii români sunt importanți în industria prelucrătoare.