"Care sunt cele mai dragi locuri din Bucuresti la care va ganditi adesea?", il intreba Mircea Handoca pe Eliade, in 1981.

"Casa din strada Melodiei, in care am copilarit. Scoala primara din strada Mantuleasa. Aleea de trandafiri din Cismigiu. Padurea de la Baneasa." La o suta de ani de la nasterea sa, cat se implinesc astazi, Bucurestiul ii ofera cadou filosofului religiilor o placuta, pe un bloc mazgalit cu spray fosforescent, dar acoperit, de ocazie, cu vopsea gri.

Cu spor, pentru "centenar" Pentru doi muncitori in salopete albastre e o zi febrila. Unul - catarat pe o scara, altul - transpirand de jos dau cu vopsea parterul. O femeie trece cu o galeata de apa pe langa ei. Nu stie unde-i blocul construit pe locul unde a copilarit Mircea Eliade. Stiu insa muncitorii cu bidineaua.

"Pai, asta facem noi aici! De asta vopsim, ca se pune placuta", arata cel mai in varsta. Oamenii din bloc nici nu stiau pe ce "comoara" stau. "Ce s-a-ntamplat, am castigat un concurs sau ce, de ne dati gratis cu vopsea?", i-au intrebat din usa blocului.

De la primarie le-a venit prima data vestea ca pe locul asta, intr-o mansarda, s-ar fi inchis Eliade cu cartile lui. In Strada Melodiei altadata, acum Radu Cristian, isi chema uneori prietenii. Avea doua camarute la mansarda intesate de carti si, printre ele, o fotografie cu o indianca. 

Scoala, daramata La cateva strazi distanta de Radu Cristian e Mantuleasa. "Pe strada asta si undeva pe aici, in preajma scolii, au ramas semne", scria Eliade in nuvela cu numele strazii. Astazi, "semnele" nu mai sunt, poate doar cele cu "nu parcati".

Pentru o doamna de la casa cu numarul 25 povestea cu Eliade are aer de legenda. "Asta cu Eliade eu n-o prea cred. Si bunica, si mama, si eu ne-am nascut pe strada asta, dar n-am auzit nimic de el. Bunica mea nu l-a vazut niciodata".

Pe strada asta cu legende si castani, scoala primara unde a invatat el carte, intre 1914 si 1917, e greu de gasit in memoria locuitorilor. Poate pentru ca, de vreo patru ani, in jurul locului aceluia s-au pus garduri albastre de tabla, ca pentru constructii.

Insa de aparut n-a aparut nimic in locul scolii daramate in 2003. Doar balariile si gunoaiele aruncate pe sest din vecini. Ministerul Culturii si Cultelor a dat din cap a aprobare, primaria a transmis raspunsul, iar SC Monolit a demolat cladirea.

Urmele pasilor lui Eliade te-ar duce din Mantuleasa pe Popa Soare, la o carciuma, apoi spre Liceul "Spiru Haret", unde si-a facut debutul de "adolescent miop". In doi pasi esti la Universitate. In amfiteatrul "Titu Maiorescu", profesorul Eliade isi tinea pe inserate cursurile de filosofie. Niciuna dintre catedrele Facultatii de Filosofie nu-i poarta astazi numele.

Dupa studentie, Eliade s-a mutat in George Palade, nr. 43. Bloc vechi cu trei etaje, unde a locuit cu sotia sa, Nina, pana in 1940. Criticul Sorin Alexandrescu, nepot dupa sora al scriitorului, a pierdut sirul familiilor care s-au perindat prin Palade 43. "Nu mai stiu cine sta acolo, nu apartine familiei. Stiti, e ironic, dar au fost numite dupa Eliade locuri care nu au nimic de-a face cu el".

Traseul "adolescentului miop" Din Melodiei, la Chicago In biografiile occidentale, 13 martie 1907 este consemnat ca data de nastere a lui Mircea Eliade. Filosoful isi sarbatorea insa ziua pe 9 martie. Debuteaza in 1921 cu povestirea "Cum am descoperit piatra filosofului", iar in 1925 incepe cursurile Facultatii de Litere si Filosofie din Capitala.

Si le continua in India, intre 1928 si 1931, unde o cunoaste pe Maitreyi, eroina romanului care l-a facut celebru. Pleaca in Marea Britanie ca atasat cultural, in 1940, apoi la Lisabona.

Este numit, in 1957, profesor la Catedra de Istorie a Religiilor din Chicago, care-i poarta acum numele. Moare in 1986, la Chicago. A publicat "Sacrul si profanul", "Tratat de istorie a religiilor", "Mitul eternei reintoarceri", "Noaptea de Sanziene", "Maitreyi" sau "Romanul adolescentului miop".