Pe neaşteptate, Liviu Pop ne-a dat, duminică, un genunche” în moalele capului tuturor celor care stăteam liniştiţi că şcoala românească e pe mâini bune, după ce partidul domniei sale l-a pus în capul trebii.
Distinsul om de catedră, sindicalist, fost şi actual ministru al Educaţiei s-a apucat să scrie pe Facebook că nu mai puţin de 102.011 de elevi, adică 3,41% din cei 2.993.405, care au terminat anul şcolar 2016 – 2017, nu s-au mai regăsit din toamnă în sistemul de învăţământ. Din datele Sistemului Informatic Integrat al Învăţământului ştim doar, potrivit ministrului, că 13.471 de elevi au abandonat şcoala, 8.096 s-au retras, 22.086 au plecat în străinătate, 13.181 au fost exmatriculaţi, 21.489 nu s-au mai prezentat la şcoală, iar 437 au decedat. Nu mi-e deloc clar care e diferenţa dintre cei care au abandonat şi cei care nu s-au mai prezentat la cursuri, dar nici Liviu Pop nu ne-a explicat. Cum nu ne lămureşte nici care e strategia autorităţilor pentru miile de exmatriculaţi. Sunt lăsaţi pe străzi, pentru reeducare prin relaxare?
Dramatic este şi numărul celor plecaţi în străinătate, cât populaţia unui oraş, într-un singur an. Este greu de crezut că au luat drumul străinătăţii doar pentru a fi lângă părinţi. Sigur şi calitatea învăţământului a contat, în mare măsură, vor nu vor autorităţile.
Ca să fim cinstiţi, nu i se pot pune în cârcă numai actualului guvern toate nenorocirile din învăţământ. Ele se perpetuează de zeci de ani, cu largul concurs al aproape tuturor celor care s-au perindat pe la cârma ministerului. Însă, nici nu poţi veni să spui că ai panaceul în mult trâmbiţatul Program de guvernare: „Politicile publice ale Ministerului Educaţiei implementate prin programul de guvernare trebuie să reducă acest procent (al abandonului – n.a.) sub 1,5% în următorii trei ani. Avem un set de măsuri necesare şi suficiente care vor duce la îndeplinirea acestui obiectiv”. Măi, să fie!, mi-am zis, după ce am sorbit aceste ultime cuvinte ale ministrului, uite că dacă vrei poţi.
Însă, mă pune Necuratul să mă duc direct la site-ul MEN, unde am găsit cele 20 de obiective, pe care ministerul le are „pe agenda imediată de lucru”, „în concordanță cu Programul de guvernare 2017-2020”. Din cele 20 de obiective urgente, niciunul nu se referă, nici pe departe, la prevenirea abandonului şcolar şi a violenţei în unităţile de învăţământ. Cine nu mă crede pe cuvânt nu are decât să deschidă edu.ro la capitolul „Monitorizarea obiectivelor ce revin Ministerului Educaţiei Naţionale în conformitate cu Programul de guvernare 2017-2010”. Nimic, dar nimic despre prevenirea abandonului şi violenţei în unităţile de învăţământ. Aşa că m-a dus direct, în Monitorul Oficial nr. 496 din 29.VI.2017, la Program, unde am găsit într-adevăr cele două probleme punctate astfel, „Dezvoltarea unor programe de detecție timpurie și intervenție pentru copii în risc de abandon școlar” şi „Prevenirea și combaterea violenței în școli”, în deplină concordanţă cu ce stă scris la capitolul „Viziune” din preambulul Programului: „În condițiile unui declin demografic accentuat, reducerea abandonului școlar, care a atins cote îngrijorătoare și este în creștere, a devenit crucială pentru dezvoltarea sustenabilă a României, permițând valorificarea potențialului fiecărui copil”. De unde observăm că nu prea e concordanţă cu obiectivele imediate al ministerului, dar e frumos spus.
Numai că violenţa în şcoli nu aşteaptă să se pună MEN în „concordanţă” deplină cu Programul şi a trecut la nivelul următor, agresarea cadrelor didactice de către elevi. Ultimul exemplu îl avem chiar din celebrul judeţ Telorman, unde, la sfârșitul orei de educație civică, elevii dintr-a opta din Poroschia s-au filmat cum au luat-o la palme pe profesoară. „Este profesor suplinitor la şcoala respectivă, este de anul acesta, are două ore”, a explicat un inspector şcolar cum a fost posibilă o asemenea grozăvie, dar care nu a lăsat lucrurile aşa şi a promis chiar o anchetă! Ăst timp, sindicatele din învăţământ solicită Guvernului şi Parlamentului măsuri de protecţie pentru cadrele didactice, aşa cum au poliţiştii şi magistraţii, în cazul în care sunt agresaţi fizic sau verbal. Semn că lucrurile sunt mult mai grave decât aflăm noi cei din afara sistemului Sindicaliştii mai amintesc că au depus la Parlament, încă din anul 2015, un proiect de act normativ pe temă, care se află şi acum în sertarele aleşilor. „Şcoala trebuie să fie mediul care- i formează pe tineri pentru a fi buni cetăţeni şi nu un spaţiu propice pentru încurajarea apariţiei viitorilor infractori”, au subliniat, ieri, sindicaliştii într-un comunicat ce sună a disperare.
Astea fiind zise, e dreptul lui Liviu Pop să o ţină langa cu modificarea bacalaureatului astfel încât să aibă la anul o promovabilitate care să-l propulseze direct la panoul fruntaşilor pe ramură. Însă, concret, când şi cum face să reducă abandonul şi violenţa? Programul de guvernare e frumos, nimic de zis, dar deocamdată rămâne un vraf de hârtii pe care dacă îl scuturi niţel îţi umple ochii de praf.
Recomandările noastre
