In carnetele lor, notele par trase la indigo: 10 pe linie. Au inceput cu Foarte Bine in clasa I si se pregatesc de liceu mentinandu-si performanta.

Cateva zeci de elevi din Romania vor incheia anul acesta ciclul gimnazial cu media 10 pe linie. S-au remarcat la olimpiade si in restul concursurilor scolare, sunt mandria parintilor si satisfactia profesorilor.

Sunt fericiti cand primesc aprecierile colegilor, mahniti insa cand li se aplica gratuit stampila de tocilari. Constiinciosi de mici, elevii de nota 10 au pus tot timpul scoala pe primul plan, iar incurajarile parintilor si ale profesorilor i-au mentinut in randul celor mai buni. 

Denisa, Ciprian si Andrei sunt trei dintre cei opt elevi ai Scolii nr. 79 din Capitala care concureaza pentru titlul de sef de promotie.

„Mi-e ciuda ca sunt atat de ascultatoare”

Denisa Trocan este prima in clasa ei si s-a obisnuit de mica sa fie asa. „Sunt un copil bun si ascultator, iar uneori chiar mi-e ciuda ca sunt atat de ascultatoare si nu am curaj sa spun atunci cand ceva nu imi convine”, se caracterizeaza ea. Nu invata mai mult de trei-patru ore pe zi, dar se concentreaza in clasa si prinde rapid informatia. Iese cu prietenii in parc si la film, este sociabila, asa ca o doare atunci cand i se spune ca este tocilara.

Pasionata de matematica, fizica, informatica, va opta pentru un liceu de matematica-informatica, iar apoi va face ASE-ul. Pana nu de mult, Denisa ar fi vrut sa se faca psiholog, insa nu i-au iesit prea bine exercitiile de autocunoastere.

„Mi-am dat seama ca este prea complicat. Nu reusesc sa ma inteleg nici pe mine, cum sa-i pot intelege pe altii?” A inceput recent sa invete singura spaniola si portugheza, iar cand are timp mai pune mana pe cate o carte. Ii plac cele „mai de plans”, recunoaste ea amuzata, cea mai recenta lectura fiind „P.S. Te iubesc”.

Invinsi de Aleodor Imparat

Ciprian Blandu si Andrei Stoica sunt colegi de clasa, buni prieteni si aprigi sustinatori ai echipei Dinamo. „Pe mine m-a botezat nasul sa fiu dinamovist”, glumeste Ciprian, trecandu-si mana peste medalia de argint castigata la Olimpiada nationala de matematica. Baietii merg impreuna la meciuri, la tenis, la fotbal, dar si la olimpiade.

Din clasa I si pana acum s-au obisnuit sa fie primii si sa aiba numai nota maxima. Primul dus rece a fost in clasa a V-a, cand le-a venit de hac Aleodor Imparat, intr-o compunere despre bine si rau, la care Ciprian a luat 8, iar Andrei, 9.

Cand era mic, bunica lui Andrei ii spunea frecvent cat de mult se poate dezvolta un om, intelectual si moral, prin lectura. Asa ca a prins drag de carte, iar acum se pregateste sa cunoasca lumea lui Rebreanu, dupa ce, in ultima perioada, a citit carti de Dan Brown. Medalia de argint la Olimpiada de matematica i-a adus lui Ciprian 45 de lei din partea Ministerului Educatiei. I-a pus la pusculita, alaturi de restul de aproape 600 de lei castigati la concursuri si olimpiade, si spera ca, in timp, va aduna suficient pentru o masina.

Incepand de anul viitor, Ciprian si Andrei vor fi elevi ai unui liceu cu profil matematica-informatica. Pana atunci, mai au de infruntat micile rautati ale unora dintre colegi. „Nu ma simt deloc bine cand ma felicita profesorul pentru un rezultat, iar colegii incep sa aplaude, dar o fac mai mult ironic”, spune mahnit Andrei.

HUNEDOARA

Prietene la catarama si performanta maxima

Doriana Matei si Greta Barbulescu se numara printre putinii elevi de clasa a VIII-a cu 10 pe linie ai uneia dintre cele mai exigente scoli din Hunedoara, Colegiul National de Informatica „Traian Lalescu”. Sunt firi diametral opuse, dar tocmai diferentele le fac sa se completeze si sa fie prietene bune. Iar cel mai mare interes comun al lor este cel pentru invatatura.

Doriana vorbeste atat de bine de parca acum ar termina Facultatea de Litere, nu gimnaziul. Gesticuleaza amplu, vorbeste repede, dar fara sa piarda deloc firul ideii. Greta este taciturna, un bun ascultator si isi analizeaza cu grija cuvintele. Fetele au invatat de mici ca prioritatea lor trebuie sa fie invatatura.

„Scoala mi se pare cel mai bun lucru care i se poate intampla unui copil. Nu invat de 10 doar ca sa-mi satisfac eu vreun orgoliu. Pur si simplu imi place sa invat pentru ca stiu ca pentru mine muncesc”, spune Doriana.

Fetele sunt indecise in privinta meseriilor pentru care vor opta, insa aveau planuri marete cand erau mici. „Eu voiam sa devin politista, iar Doriana voia sa fie judecator. Planul era simplu: eu prindeam hotii si-i duceam ei sa-i judece”, dezvaluie Greta planurile copilariei. In ultimul timp, Doriana s-a gandit ca ar „prinde-o” meseria de jurnalist, pasionata fiind de calatorii si interesata sa intalneasca oameni de toate categoriile. (Ciprian Iancu)

RAMNICU-VALCEA

A obtinut 60 de premii la numai 14 ani

Patricia Anghel, eleva in clasa a VIII-a la Scola Generala „Take Ionescu” din Ramnicu-Valcea, a terminat toti anii scolari cu media generala 10. Detine peste 60 de diplome, trofeee si medalii, este printre primii sase matematicieni din Romania la categoria ei de varsta si va reprezenta tara la Balcaniada de Matematica.

„Este un copil bun la absolut toate materiile. Studiaza foarte mult, dar nu este un tocilar”, spune indrumatorul si dirigintele ei, Stefan Smarandoiu, cel mai exigent si renumit profesor de matematica din Ramnicu-Valcea

Tanara povesteste ca niciodata nu i-a fost greu sa invete deoarece o face din pasiune. Nu o impinge nimeni de la spate, nu sta nimeni sa-i aminteasca mereu ca are teme de facut pentru a doua zi. „Am invatat de la parintii mei ca, pentru a avea o meserie onorabila, trebuie sa muncesti, ca munca sta la baza succesului. Si eu asta incerc sa fac, pentru a ajunge cineva in viata”, spune Patricia, cu o seriozitate neobisnuita pentru un copil de 14 ani. 

Dupa ce a vazut inclinatia spre studiu a Patriciei, mama ei s-a temut ca fiica sa nu devina un „soarece de biblioteca” si sa se izoleze de copii. „Aveam zile cand o urmaream de la distanta cand iesea de la scoala, sa vad daca e singura. Dar nu a fost asa. Este un copil sociabil, foarte responsabil pentru varsta lui. Asta si pentru faptul ca in familie a fost tratata ca un egal al nostru”. (Nicoleta Ene)