„EL” și „EA” sunt incorecte politic. Corect este „HEN”

Pronumele neutru Hen a fost introdus săptămâna trecută în dicționarul Academiei suedeze, și el va fi folosit pentru a evita determinarea sexuală a unei persoane, lucru considerat incorect politic.

În locul lui El (Han, în suedeză) sau Ea (Hon), Academia din Suedia a adoptat termenul neutru Hen, o invenție pur lingvistică, scrie Libération. Măsura este, chipurile, menită să evite discriminările. O persoană care arată ca o femeie, dar se simtă bărbat, ar putea fi jignită dacă i te adresezi cu „Hon”. La fel, un ins care arată ca un bărbat, dar în forul lui interior (dacă nu și chirurgical) se simte femeie, s-ar fi simțit frustrat de apelativul „Han”.

Așa că Suedia, țara tuturor libertăților, unde copiii sunt crescuți încă din grădiniță asexuați (lanțul de grădinițe „Egalia” interzice în mod expres ca băiețeilor să li se permită să se joace cu pistoale, iar fetițelor, cu păpuși, pentru a evita „stereotipele sexuale”) a recurs la pronumele neutru „Hen”.

Acesta circulă în mediile feministe suedeze încă din anii ’60, ai revoluțiilor marxiste occidentale. El urmărea să evite folosirea genului masculin în formulare administrative, în care se vorbea despre „alegător”, „client”, „funcționar”, deși în mod concret uneori putea fi vorba și despre alegătoare, cleintă sau funcționară etc.

Însă „Hen” cade repede în uitare, pentru a fi scos din coșul de gunoi al istoriei, odată cu revenirea în forță a neo-marxismului în Europa, în anii 2000. De data aceasta, partizanii lui „Hen” vor să meargă mai departe: să permită femeilor și bărbaților, dar mai ales copiilor, să se „protejeze” în spatele acestui pronume neutru.

Hen” a fost folosit în școlile primare, ca experiment pentru o pedagogie care să fie mai puțin discriminatoare pentru fete. O directoare a unei grădinițe din Stockholm explică:

„Hen ne permite de exemplu să vorbim despre un polițist sau un astronaut fără a asocia profesiunea cu un gen specific.”

Directoarea continuă:

„Noi nu negăm existența sexului biologic al copilului. Spunem doar că suntem toți indivizi foarte diferiți și că copiii nu trebuie să se simtă limitați de genul lor.”

De notat obstinația cu care directoarea de grădiniță folosește cuvântul „gen” în loc de „sex”. Este vorba de Teoria Genului, care se încearcă a fi introdusă și în România, și care susține că, indiferent de sexul biologic, „genul” unui om se formează (și se schimbă) în funcție de mediul în care crește, se educă și trăiește. Astfel, un individ trebuie să fie liber să-și schimbe „indentitatea de gen” de oricâte ori simte nevoia, în cursul vieții.

În Suedia a apărut, în 2012, o serie de cărticele pentru copii, în care personajul principal, pe nume Kivi, nu are sexul precizat. Iată cum explica Karin Salmon, directoarea (observați că în Suedia nu prea mai sunt directori?) editurii Olika această năstrușnicie ideologică:

„Am vrut să scriem o carte în care copilul este doar „copil”, nu „fetiță” sau „băiețel”. Utilizarea lui „el” sau „ea” este însoțită de stereotipe asupra competențelor fiecăruia. „Hen” ne permite să scăpăm de ele.”