Obstacolele ce trebuie depășite între cele două părți nu sunt puține și acestea sunt cele mai complicate. Ele amenință ca, în cele din urmă, să nu se ajungă la un acord.
Dacă există un domeniu în care britanicii și europenii s-au ciocnit cu o virulență deosebită în timpul negocierii viitorului acord comercial, acesta este pescuitul.
Odată cu expirarea perioadei de tranziție, Regatul Unit va recâștiga controlul exclusiv asupra apelor sale și asupra așa-numitei zone economice exclusive - fâşia maritimă de până la 200 de mile marine - ceea ce înseamnă că flota europeană va pierde accesul direct la un fond de pescuit bogat în care operează nave din opt state membre: Franța, Irlanda, Spania, Belgia, Olanda, Suedia, Germania și Danemarca.
Până în prezent și datorită existenței politicii comune în domeniul pescuitului, Londra era obligată să împartă aceste resurse pe baza drepturilor istorice care determină distribuirea cotelor pe care statele membre le negociază la sfârșitul fiecărui an și care, potrivit asociațiilor de pescari britanici, le limitează accesul la propriile resurse.
Reflectând noua situație, Regatul Unit cere restricționarea drastică a accesului flotei europene și negocierea în fiecare an a distribuției cotelor la care navele europene vor avea acces, cum este cazul Norvegiei, Islandei sau Insulelor Feroe. "În prezent, avem acces doar la jumătate din resursele piscicole din apele noastre, ceea ce este profund nedrept pentru pescarii noștri și am fost clar că acest lucru trebuie să se schimbe", a declarat secretarul de stat britanic George Eustice, la radio al BBC.
UE, la rândul său, solicită "statu quo-ul" și un acord care nu necesită negocierea anuală a distribuției cotelor și care garantează o anumită stabilitate sectorului. Bruxelles-ul refuză, de asemenea, să renunţe la partajarea cotelor, aşa cum cere Londra, privind accesul pe piața europeană a fructelor de mare britanice. Ideea este că trei sferturi din capturile Marii Britanii sunt exportate către UE. Aceasta înseamnă că, fără un acord, pescarii europeni nu vor avea cote pe fondul de pescuit britanic, dar produsele britanice vor trebui să plătească taxe vamale pentru a avea acces la piața unică europeană.
Reguli antidumping clare
La fel de complexă ca pescuitul este negocierea așa-numitelor "condiții de concurență echitabile", al doilea mare obstacol fără de care nu va exista un acord comercial cu Regatul Unit. Este vorba despre termenul folosit pentru a defini o serie de reguli comune care vizează menținerea unui mediu echitabil și a unei concurențe comerciale și economice loiale de ambele părți ale Canalului Mânecii, odată ce Brexitul economic va fi consumat la 1 ianuarie și Marea Britanie nu mai face parte din uniunea vamală și piața internă.
Pentru ca Regatul Unit să aibă în continuare acces gratuit, fără cote sau tarife, la piața internă europeană de 450 de milioane de consumatori, UE cere respectarea unei serii de standarde sociale, de muncă, de mediu, fiscale sau de ajutor de stat pentru a evita ca Londra să devină un fel de "Singapore pe Tamisa" la porțile Europei și să facă o concurența neloială companiilor europene. Cu alte cuvinte, cu cât mai multă abatere de la reguli dorește Londra, cu atât va fi mai puțin liber accesul. "Suntem gata să fim creativi, dar nu vom pune în discuţie integritatea pieței unice", insistă Bruxelles-ul.
Jurisdicție clară
Pentru cei douăzeci și șapte, la fel de importantă ca asigurarea unei concurențe loiale între cele două blocuri este stabilirea unei jurisdicții eficiente și adecvate pentru viitorul acord comercial. Având în vedere că guvernul britanic a respins competența Curții de Justiție a UE și că judecătorii europeni continuă să acționeze ca arbitru în disputele care pot apărea în viitor, Bruxelles-ul consideră că este esențial să se includă un mecanism de soluționare a litigiilor care să garanteze respectarea și aplicarea corectă a acordului.
Un element și mai crucial, dacă este posibil, de când Regatul Unit a anunțat în septembrie o lege a pieței interne care, potrivit Bruxelles-ului, încalcă acordul de divorț convenit de ambele părți, permițând autorităților britanice să renunţe la unele dintre prevederile convenite. Un gest care a generat multă neîncredere în această fază finală a negocierii și chiar începerea unor acțiuni legale împotriva Regatului Unit. (Rador)