Xi Jinping a concentrat mai multă putere decât oricare alt lider chinez, de la Mao încoace. Însă epidemia cu coronavirus i-ar putea veni de hac.
În China, transformările politice profunde pot avea loc fără schimbări de regim sau fără un proces de democratizare de tip occidental.
Exemplul cel mai elocvent este perioada de „reformă și deschidere” începută în 1978 sub conducerea lui Deng Xiaoping.
Deng a respins ideea pluripartitismului, însă a schimbat în mod fundamental direcția Partidului Comunist Chinez, precum și modul de distribuire a puterii în interiorul PCC.
Epidemia cu coronavirus, izbucnită la Wuhan în decembrie 2019 ar putea inaugura o astfel de perioadă de schimbări istorice, scrie Yuen Yuen Ang într-o analiză pentru Project Syndicate.
În mod normal, arată analistul, o epidemie, fie și prost gestionată, nu ar reprezenta o lovitură pentru regimul chinez. În ultimele patru decenii, PCC a trecut prin numeroase crize, de la Tien An Men în 1989, la epidemia de SARS în 2002-2003 și la criza financiară mondială din 2008.
Toate profețiile despre căderea regimului s-au dovedit false.
S-ar putea ca, de data aceasta, lucrurile să stea altfel, arată Ang.
Înainte de Xi Jinping, stilul de guvernare introdus de Deng a fost unul descentralizat. O „improvizație dirijată”.
De la preluarea puterii, Xi a înăsprit controlul politic, l-a centralizat și a demonstrat în relațiile externe ambiții de super-putere mondială. De la Mao încoace, nici un alt lider chinez nu a concentrat atâta putere precum Xi.
Toate aceste aspecte au iritat investitorii, au alarmat puterile occidentale și au sporit tensiunile cu Statele Unite. Rezultatul: o încetinire serioasă a economiei chineze.
Coronavirusul are efectul unei cisterne de benzină vărsate peste un incendiu. Persistența epidemiei va amâna deschiderea granițelor de către China, agravând criza, aducând falimentul a numeroase întreprinderi mici și mijlocii, desființarea de locuri de muncă și o inflație crescută.
Liderii chinezi sunt capabili să rezolve câte o criză pe rând, însă rareori au fost confruntați cu mai multe crize odată, scrie analistul.
Într-un comentariu recent, Kevin Rudd, fost premier australian, în prezent președinte al Asia Society, afirma că „criza, odată rezolvată, nu va schimba modul în care China va fi guvernată în viitor”.
Însă această prognoză este prea optimistă, notează Ang. Fisurile apar deja în eșafodajul regimului Xi.
De pildă, la apogeul indignării opiniei publice față de secretomania inițială care a caracterizat începutul epidemiei, Xi, a dispărut din spațiul public.
După o întâlnire cu directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății, Tedros Adhanom Ghebreysus, pe 28 ianuarie, nu a mai apărut decât cu prilejul vizitei de stat a premierului cambodgian. Hun Sen, pe 5 februarie.
Pentru un lider care în mod normal domină agenda zilnică, absența lui Xi în mijlocul unei panici naționale a fost evidentă și i-a făcut pe o serie de observatori să afirme că puterea sa este în pericol.
Dacă acest lucru pare de necrezut, trebuie amintit că în ultimii anii s-au petrecut evenimente care până atunci păreau imposibile.
Cine ar fi prezis, de pildă, că un magnat imobiliar american va înfrunta un lider chinez într-un război comercial care zguduie toată planeta? Sau că China va lua locul Statelor Unite ca lider al globalizării?
În situația actuală, trei scenarii sunt posibile, arată Yuen Yuen Ang. Cel mai extrem este colapsul regimului. Dar oponenții Chinei nu ar trebui să se bucure, deoarece o disoluție bruscă a unui regim nu duce în mod automat la democratizare: în multe cazuri, duce la război civil, cum a fost cazul în Irak, după ce Statele Unite l-au dat jos cu forța pe Saddam Hussein, sau în Libia, după răsturnarea lui Gaddafi.
O luptă violentă pentru putere în China ar fi catastrofală pentru lumea întreagă, scrie Ang.
Din fericire, aceste scenariu este destul de improbabil. Deși China se confruntă cu presiuni fără precedent, economia sa nu se află la punctul mort.
După cum sublinia Shang-Jin Wei, de la Universitatea Columbia, industria comerțului electronic este foarte dezvolată în China și permite cetățenilor să își facă cumpărăturile de la domiciliu.
Și deși zeci de mii de chinezi sunt infectați cu coronavirusul și mulți alții sunt furioși împotriva guvernului, marea majoritate a populației este departe de a fi disperată.
Al doilea scenariu este o schimbare de conducere la cel mai înalt nivel. Xi nu poate evita blamul pentru politicile sale domestice restrictive și pentru acțiunile externe hazardate, care începuseră să-i submineze sprijinul chiar dinainte de izbucnirea epidemiei.
Odată cu moartea lui Li Wenliang, un medic care a cunoscut reprimarea regimului pentru că a dezvăluit adevărul despre epidemie, eșecul abordării la nivel înalt al regimului Xi a fost evident.
Vestea decesului lui Li a declanșat o furtună de critici online la adresa guvernului, iar faptul că Xi nu a mai apărut în prima linie a luptei împotriva virusului a slăbit mult credibilitatea sa ca lider.
Teoretic, abolirea limitelor constituționale i-ar putea permite lui Xi să rămână președinte pe viață. Dacă totuși va mai rămâne la putere după expirarea mandatului său actual, în 2022, rămâne de văzut.
Din cauza concentrării puterii în mâinile sale, liderul suprem chinez are un impact uriaș în toate sferele societății, ca și în politica externă, scrie Ang.
Dacă un nou lider va prelua puterea, în 2022 sau chiar mai înainte, cel mai probabil va avea loc o resetare a tuturor priorităților politice fixate de Xi, ceea ce va obliga restul lumii să regândească strategia legată de China și de rolul său global.
În al treilea scenariu, Xi se cramponează de putere însă este îndepărtat, iar puterea este preluată de diferitele facțiuni rivale.
Există și un precedent: după Marele Salt Înainte, campania aberantă din 1958-1962 de a „ajunge din urmă Marea Britanie în zece ani” a ucis 30 de milioane de țărani, Mao Tse Dun a fost obligat să iasă la pensie, deși a rămas lider cu numele. (Ulterior, el va reveni, aducând un alt dezastru pe o durată de zece ani: Revoluția Culturală.)
Este deja evindent că guvernarea și politicile chineze nu vor mai fi aceleași după epidemia de coronavirus. Mitul lui Xi și al taberei sale despre virtuțile unei guvernări centralizate a fost spulberat.
Ultimele cuvinte lăsate cu limbă de moarte de doctorul Li – „O societate sănătoasă nu ar trebui să vorbească doar pe o singură voce” – vor rămâne gravate în mințile a sute de milioane de chinezi, care au văzut cu ochii lor și au simțit pe pielea lor că cenzura le poate pune viețile în pericol.