Mircea Marian: „Guvernul Boc vinde iluzii și nici măcar nu are un plan concret pentru 2011 și 2012”.

Cam asta ne spune, în termeni ceva mai politicoși, Comisia Europeană, comentând așa-numitul „Program de Convergență al României pentru 2009-2012”.

De exemplu, iată ce afirmă Comisia: „Așteptata reducere a ratei șomajului de la 8,4% în 2009 la 7,7% în 2010 pare a fi mai degrabă optimistă în acest stadiu incipient al refacerii economice”.

Tot „optimiste” sunt considerate și estimările referitoare la inflație, iar scenariul de creștere economică pare bazat pe „presupuneri ușor favorabile pe 2010”.

Concluzia generală, așa cum este ea formulată de Comisie: „Programul nu specifică suficient măsurile de consolidare care ar urma să fie luate în 2011 și 2012”. Nu este o surpriză, nu-i așa?

Economistul-șef pentru Europa de Sud-Est al BERD, Peter Sanfey, ne-a spus deja că România a luat degeaba banii de la FMI, pentru că „stimulii” pentru economie au fost „mai mult imaginari decât reali”.

Unul dintre consilierii premierului Boc, Andreea Vass, face o enumerare a măsurilor aplicate de guvern în 2009 și pe care ar urma să le ia în 2010: „Primul tractor”, „Primul siloz”, „Prima casă”.

Programe care nu au reușit să miște decât foarte puțin economia României, chiar dacă executivul susține că astfel ar fi salvat 19.000 de firme de la faliment și menținut 450.000 de locuri de muncă. Cum le-o fi numărat?

Guvernul evită însă să arate ce a mai rămas din angajamentele referitoare la absorbția fondurilor europene și la investiții. De fapt, din suma de 40 de miliarde de lei promisă în 2009 pentru investiții au fost cheltuiți doar 31,6 miliarde. Și cred că și această informație trebuie privită cu unele rezerve.

Nici la absorbția fondurilor comunitare guvernul Boc nu a performat: potrivit datelor publicate în ianuarie 2010 de Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, în trei ani de la aderare, au ajuns la beneficiari doar 10% din sumele disponibile.

Din decembrie 2009 până în februarie 2010, ritmul plăților a fost de puțin peste 40 de milioane de euro pe lună, în condițiile în care în august 2009 ele atinseseră un vârf de 90 de milioane de euro.

Eșecul absorbției fondurilor comunitare a fost recunoscut, indirect, în momentul în care premierul Boc a cerut angajarea a 100 de funcționari care să se ocupe de fondurile UE, deși posturile disponibile în sectorul public sunt practic blocate.

Problema politică a celor din PDL este că, oricât de spectaculos este scandalul Voicu, nu ține de foame. Chiar dacă la alegerile din 2012 PSD rămâne cu eticheta de partid al corupților, asta nu va suplini lipsa performanței economice a guvernului Boc.

Alegerile locale din 2008 au demonstrat că, din păcate, alegătorii votează fără probleme niște primari pe care-i știu că sunt suspecți de corupție, dar care lasă impresia că au făcut „ceva” pentru comunitate.

În plus, măsurile de stânga ale acestui executiv – subvenții peste subvenții, crearea unor mega-companii naționale în sectorul energetic și farmaceutic, în loc să privatizeze, așa cum fac socialiștii din Portugalia - ar putea crea o dificultate în relația cu alegătorii care se consideră „de dreapta”.

Chiar și mult mediatizatele decizii de limitare a veniturilor din sectorul public sunt de fapt măsuri populiste, o recunoaștere a faptului că acest guvern nu are capacitatea să identifice performanța și să o răsplătească.

Ce manager acceptă să conducă o companie cu mii de angajați, cu buget de milioane de euro, pentru 1.200 de euro pe lună? Eu cred că, în asemenea condiții, poți angaja fie un incompetent care nu găsește alt loc de muncă, fie un personaj hotărât să fure. PDL ar trebui să știe că poate câștiga alegerile din 2012 doar printr-o bună guvernare, nu așteptând ca adversarii să fie striviți de încă un scandal Voicu.

P.S. Ministerul de Finanțe a anunțat, ieri, că în primele două luni ale lui 2010 veniturile la buget au scăzut cu 3% față de perioada similară a anului trecut! Despre ce relansare economică mai vorbim?