Am citit zilele acestea un studiu al celor de la Erste Bank despre fondurile europene de coeziune, iar oamenii se întrebau: de ce, în exercițiul bugetar 2014-2020, România alocă doar 8% din acești bani educației? Cei de la Erste constatau un fapt evident: tot mai multe școli din mediul rural au fost închise, copiii ajung greu la școală, rata abandonului a crescut îngrijorător, așa că există o mare nevoie de investiții. Acum o săptămână mai multe televiziuni au prezentat situația unui sat din Dâmbovița, unde copii trebuie să meargă pe jos vreo 7-8 kilometri până la școală. Pe cei mici îi ia un căruțaș căruia i s-a făcut milă, dar cei din clasele mai mari parcurg pe jos acest drum, fie vară, fie iarnă. Seara ajung acasă rupți de oboseală și de frig. Satul are un microbuz, dar este stricat, iar primarul nu are bani să-l repare. Știu că sunt patetic, dar nu pot să nu mă gândesc la zecile de milioane furate de către cei acuzați în dosarul Microsoft, din banii destinați Educației.
Revenind la fondurile de coeziune, studiul Erste Bank constată și absența alocărilor pentru sănătate, deși sectorul este într-o stare jalnică: lipsesc echipamentele medicale, iar medicii pleacă să muncească în Vest. În schimb, guvernul Ponta vrea să dirijeze 442 de milioane de euro pentru un așa numit „program oprațional pentru ajutorarea persoanelor dezavantajate”. În esență, este vorba de distribuirea de alimente gratuite către 3,3 milioane de persoane defavorizate. Și în intervalul 2007-2013, UE a finanțat un astfel de proiect, dar suma alocată a fost de numai 260 de milioane de euro. Privind peste cifre, am putea să ne întrebăm dacă, după ce România a devenit membră a Uniunii Europene, sărăcia a crescut cu peste 50%.
Ceea ce vreau să spun este că guvernul Ponta pregătește o uriașă risipă din fondurile europene. Nu are priorități inteligente, acționează haotic și populist. Cei mai mulți bani din exercițiul bugetar 2014-2020, circa 20% din 23 de miliarde de euro, se vor duce pe infrastructură. Este evident că România are nevoie de investiții în acest sector, dar Masterplanul pe Transport este o catastrofă, au spuso majoritatea experților independenți. De exemplu, UE ne cere să finanțăm culoarele rutiere Nădlac- Sibiu-Pitești- București și Timișoara- Calafat. Guvernul Ponta ignoră această obligație, subliniez „obligație”, și vrea să toace banii pe autostrada Sibiu- Brașov, deși această legătură rutieră nu are și nu va avea trafic care să justifice o asemenea investiție. Riscăm să ajungem în 2022 cu mare parte din bani necheltuiți și întrebându-ne ce s-a întâmplat de fapt cu sumele alocate.
Între 1 ianuarie 2007 și martie 2014, România a primit de la UE nu mai puțin de 22,97 miliarde de euro și a contribuit la bugetul Uniunii cu 9,7 miliarde. Bilanțul contabil ne arată un plus de 13,2 miliarde. Acum vine însă întrebarea: ce s-a întâmplat cu acești bani? Câți oameni din România pot identifica cu ușurință un proiect major finanțat de Bruxelles? Mare parte din aceste sume s-au dus pe subvenții agricole toxice, care distorsionează piața și descurajează spiritul competitiv. Este un mit că fondurile europene ar ajuta la creșterea economică. Un studiu publicat de un jurnal de economie din Timișoara arată că rata de absorbție, atât în cazul fondurilor de coeziune, cât și a celor de dezvoltare rurală, nu are efect pe termen scurt asupra creșterii economice.
În concluzie: guvernul Ponta are la dispoziție câteva zeci de miliarde de euro, de la UE. Habar nu are ce să facă cu acești bani, în afară de a-i risipi pe pomeni electorale.
Recomandările noastre
