Guvernul României a fost dat de premierul Emil Boc ca o pradă pe mâna grupurilor de influenţă locale ale PDL.

Tehnocraţii şi liderii naţionali au fost înlocuiţi cu parlamentari reprezentanţi ai unor cercuri de putere din teritoriu, din care fac parte afacerişti şi politicieni ai partidului de guvernământ.

Emil Boc a sacrificat guvernarea în interes public cedând presiunii aripii organizaţionale din PDL, adică a aceleia care are convingerea nestrămutată că rezultatele în alegeri reprezintă exclusiv o chestiune locală, de organizare şi de bani. Pentru aripa organizaţională, majoritară acum în PDL, este mai important cum votează cartierul X casă cu casă decât, spre exemplu, reforma în justiţie.

Partidul Democrat Liberal se va provincializa până va deveni probabil de nerecunoscut pentru mulţi dintre alegătorii săi din 2008 şi ai lui Traian Băse scu. Remanierea va avea efecte în partid prin întărirea puterii conducerilor locale în detrimentul celei naţionale înainte de congres şi, în guvern, prin satisfacerea cerinţelor locale în detrimentul celor naţionale.

Modificarea Constituţiei, parlamentul unicameral sau reducerea numărului de parlamentari promise de Traian Băsescu în campania electorală din 2009, precum şi celelalte proiecte asumate pentru modernizarea statului ar putea fi abandonate prin amânare până la paştele cailor.

În faţa proiectelor naţionale vor avea prioritate investiţiile pentru oraşele mici şi sate, de unde vine în ultimii ani grosul voturilor câştigate. Dacă ne gândim şi că aripa organizaţională nu poate face performanţă decât în actualele cadre - politizare, clientelism, tranzacţionarea votului - nu mai este de aşteptat nicio schimbare în funcţionarea statului până la următoarele alegeri.

Idealiştii din PDL, cei puţini care mai vorbeau despre depolitizare, ruperea legăturii dintre politicieni şi afaceri, competenţă, ideologie nu mai sunt de folos nici ca accesorii. Pentru cei care deţin acum puterea în partid şi în guvern principiile sunt doar mofturi de salon.

Noul ministru al economiei, Ion Ariton, este dovada cea mai bună că guvernarea a intrat într-o etapă diferită. Posesorul unui dosar penal cu NUP, Ariton este instrumentul unui grup de interese din zona Mediaş ţesut în jurul compa niilor de stat Romgaz şi Transgaz. Interesele lui Ion Ariton nu au depăşit niciodată graniţele judeţului Sibiu.

Ca parlamentar are la activ doar şase declaraţii de laudă la adresa guvernului Boc şi două întrebări adresate miniştilor, una dintre ele referitoare la construirea unui nou spital de urgenţă în Sibiu, proiect promovat de ministrul liberal al sănătăţii, Eugen Nicolăescu. Prin com paraţie cu noul ministru, fostul deţinător al portofoliului, Adriean Videanu, cu toate păcatele lui, juca în altă ligă.

Nu-l văd pe Ariton capabil să înceapă cea de-a doua centrală nucleară şi nici să continue proiectul de construire a celor două terminale de gaz lichefiat. I se potriveşte însă perfect rolul de puşculiţă pentru organizaţia sa şi grupul de interese de la Mediaş.

Cum s-a ajuns aici? Creşterea PDL, tranzacţionarea votului, acordarea posturilor din administraţia locală şi centrală în funcţie de rezultatele din alegeri şi nu pe criteriul competenţei au făcut ca PDL şi guvernul său să fie controlate de baronii locali. Însuşi noul sistem de vot, semi-uninominal, a contribuit la ascensiunea organizaţiilor locale, cu oamenii şi interesele lor.

Din păcate, aplicat într-o societate încă în tranziţie cum este a noastră, sistemul de vot şi-a arătat în primul rând defectele şi nu beneficiile pentru care şi l-au dorit atâţia români. În loc să contribuie la modernizarea statului cu legi necesare şi coerente, parlamentarii s-au transformat în vânători de bani pentru organizaţiile locale făcând coadă la uşile miniştrilor pentru fonduri.

Întrebarea căreia trebuie să-i răspundă parlamentarii pentru a fi susţinuţi de organizaţii la următoarele alegeri nu este ce ai făcut pentru alegători sau pentru ţară, ci de câţi bani ai făcut rost pentru colegiul tău. Iar alegerile pe noul sistem de vot nu se câştigă cu onestitate sau cu mari idei, ci colegiu electoral cu colegiu electoral, stradă asfaltată cu stradă asfaltată...