Am „citat” din stenogramele şedinţei Biroului Permanent Naţional al PDL, care a decis, la propunerea primarului-minune (posibil viitor candidat la prezidenţiale) Liviu Negoiţă, boicotarea televiziunilor Realitatea şi Antena 3. Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti.

Sunt douăzeci de ani de când o mână de oameni de treabă se adunau în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în „zona liberă de neocomunism”. Printre altele, cereau o televiziune liberă, TVR-ul anului 1990 fiind, în general, o maşinărie de manipulat.

După douăzeci de ani de tranziţie, partidul de guvernământ pune, la modul cel mai serios, problema boicotării unor televiziuni. Cum adică? Foloseşte starea continuă de beligeranţă altcuiva decât unor minţi prea înfierbântate? E ceva constructiv aici? Ştiu, sunt întrebări retorice.

România pierde, zi de zi, de pe urma unor războaie de doi lei, pornite de pretinşi bărbaţi de stat, în realitate nişte adolescenţi întârziaţi (unii, cu oareşce deprinderi de a aduna bani publici, milion lângă milion). Sunt analişti care văd în această decizie o mutare ingenioasă, ca într-o partidă de şah câştigată, desigur, dinainte (atât e de înţeleaptă strategia).

Televiziunile blamate politic, la un nivel atât de înalt, şi-ar pierde, cică, obiectul muncii. Nemaiavându-i în studio pe domnii Boc, Videanu, Berceanu, Blaga sau pe doamna Udrea, talkshow-urile posturilor cu pricina vor fi lipsite de sare, piper şi usturoi.

Îşi vor pierde, deci, nu doar credibilitatea (oricum îndoielnică), ci şi ratingurile. Odată problema ratingurilor rezolvată, graţie genialei manevre, nu vor mai primi bani din publicitate, deci averile mogulilor celor răi vor fi afectate din ce în ce mai mult.

Prin urmare, respectivii vor începe să vândă de prin casă şi, fireşte, preocupaţi să-şi salveze afacerea media, vor lăsa de izbelişte promovarea partidelor rele, care nu înţeleg cerinţele momentului şi vor să facă rău ţării, într-un an pre-pre-preelectoral foarte important, decisiv pentru viitoarele alegeri locale şi parlamentare, deci actuala opoziţie degeaba şi-ar trimite oamenii la talkshow-uri la care oricum nu se va mai uita nimeni.

Ca şi cum această lovitură cu efecte catastrofale pentru Realitatea TV, Antena 3 (şi partidele în slujba cărora lucrează cele două televiziuni, cu neruşinare) n-ar fi suficientă, inteligentul boicot va duce la întărirea poziţiei celorlalte televiziuni.

Este vorba despre televiziunile bune, decente, corecte, adevărate, patriotice. Asupra lor se va pogorî, în zilele sfinte ce vor urma, bună voinţa liderilor PDL desemnaţi de partid să le spună ce şi cum telespectatorilor de treabă, mari amatori de lozinci cu linguriţa.

Tot ceea ce am spus despre efectele cu minus asupra televiziunilor rele va fi cu plus în cazul celor bune. Aşa vom ieşi din criză. Ideea e mult prea penibilă. Pedelişti care îşi păstrează coloana vertebrală au taxat-o deja.

„Nu poţi să te comporţi ca un fotbalist nemulţumit de cum au scris cronicarii sportivi despre rateurile lui”, a explicat Cristian Preda. E vreo coincidenţă faptul că printre decenţi se află Monica Macovei şi Cristian Preda, pedelişti de curând şi europarlamentari?

Serios vorbind, boicotul mediatic ordonat de partidul de guvernământ n-are nimic în comun cu democraţia. N-are nicio legătură cu libertatea de exprimare. E un gest demn de un regim militar. Dar e un derapaj care va trece. Pedeliştii sunt deja vestiţi pentru nenumăratele prostii de care apoi s-au ruşinat (cei care mai au ruşine).

Chiar şi un Adriean Videanu, aflat în zona zero a deciziilor PDL, a venit ieri cu un astersic: boicotăm, dar Teo Trandafir are voie să facă excepţie, că ea candidează în Colegiul 19!

Pun pariu că nu vor trece trei săptămâni şi povestea cu boicotul va rămâne între paranteze, asta fiindcă le va trece prin cap vreo nouă năstruşnicie, nu de alta. Demonizarea unor canale media nu merge de multe ori la apă.