CARTIANU: „În spiritul jocului, raţional ar fi să se dispute ultimele 20 de minute ale meciului de la scorul de 1-0, Rapid să fie depunctată, iar terenul din Giuleşti - suspendat. Steaua nu merită însă puncte pe care nu le-a câştigat pe teren!“

De joi seară, ora 21.58, fotbalul românesc arde cu flăcări roş-albastre stropite cu lacrimi vişinii. Fluierul fricos al arbitrului Deaconu a închis prematur un derby frumos şi a declanşat o nevroză naţională.

Pe gazon, micile laşităţi steliste au fost ilustrate magistral de mijlocaşul Lovin, care mai întâi a cerşit insistent întreruperea meciului, apoi a ridicat braţele, victorios, când arbitrul a fluierat finalul. Istorică victorie, acest 0-1...

Rapidiştii, în schimb, sunt măcinaţi de frustrări. În Giuleşti s-au petrecut fapte inacceptabile, dar întâmplări similare au fost consemnate, chiar în acest campionat, pe multe alte stadioane. Inclusiv în Ghencea, la meciul din toamnă, încheiat 0-0. Diferenţa e că atunci obiectul proiectat din tribună nu l-a nimerit pe arbitrul Deaconu - exact, acelaşi Deaconu! -, ci pe rapidistul Bozovici. Dacă tot aplicăm regulamentul la sânge, de ce nu a fost oprit şi meciul cu pricina?

De un lucru ne-am lămurit: clubul Rapid nu e capabil să organizeze în condiţii civilizate, şi nici regulamentare, un meci de fotbal. Dacă strângem antrenorii, oficialii, arbitrii şi adversarii bombardaţi ori scuipaţi vârtos în Giuleşti, formăm o armată atât de numeroasă încât putem înlocui trupele americane în Irak/Afganistan. Sub Podul Grant, scuipatul a devenit tradiţie.

Dar Rapid nu e singurul club aflat în această situaţie! Fapte grave se întâmplă, cu regularitate, şi pe alte stadioane. Pietrele, brichetele ori sticlele zboară spre gazon şi în Ghencea, şi în „Ştefan cel Mare“, şi la Craiova, Cluj-Napoca sau Timişoara. Deseori, aceste obiecte au lovit arbitri sau jucători. De ce nu a fost oprit niciun meci până acum?

Să fim bine înţeleşi: huliganismul trebuie tratat cu toleranţă zero. Dar această toleranţă zero să funcţioneze în toate situaţiile şi pe toate stadioanele, nu doar în Giuleşti şi din etapa a 24-a! Un campionat trebuie dus, da capo al fine, cu reguli neschimbate şi cu aplicare uniformă. E şi periculos, şi necinstit să judecăm ultimele 11 etape, cele decisive, cu altă măsură decât cea din primele 23 de etape.

Inabil şi speriat, arbitrul Deaconu a complicat o situaţie oricum tensionată. Mingea se află acum în terenul FRF, care nu-şi poate permite o decizie stângace.

Ca să judeci corect o situaţie atât de complexă, trebuie să te pui, pe rând, în pielea taberelor de joi seară (rapidişti, stelişti), a terţilor interesaţi (clujeni, timişoreni, urzicenari, dinamovişti etc.), să citeşti regulamentul literă cu literă şi, obligatoriu, să nu abdici de la esenţa competiţiei sportive: învingătorul se stabileşte pe teren.

Ce vor rapidiştii? Să fie omologat scorul de 1-0, cu sau fără disputarea celor 20 de minute rămase de jucat.

Ce vor steliştii? Câştigarea meciului cu 3-0, la „masa verde“, din cauza violenţelor necurmate de Rapid, clubul-organizator.

Ce vor cei de la CFR Cluj? Să nu se acorde Stelei trei puncte pe care nu le-a câştigat pe teren. Trei puncte care ar putea decide campioana.

Ce vor cei de la Poli Timişoara, Unirea Urziceni sau Dinamo? Exact ca şi CFR Cluj, cu diferenţa că ei nu se bat cu Steaua pentru titlu, ci pentru locul 2, deschizător de drumuri spre Liga Campionilor.

Între atâtea dorinţe mai mult sau mai puţin legitime, federaţia trebuie să aleagă varianta optimă. Mircea Sandu şi comisiile sale au obligaţia de a aplica regulamentul. Cum însă, din nefericire, „Biblia“ fotbalului lasă loc de interpretări, federalii trebuie să procedeze astfel încât să nu fericească pe cineva şi să nenorocească pe altcineva. Cum se zice, să nu fie pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă.

Personal, cred că o soluţie înţeleaptă ar arăta astfel: disputarea ultimelor 20 de minute ale meciului de la scorul de 1-0, depunctarea Rapidului cu trei puncte (pentru grave deficienţe de organizare) şi suspendarea terenului din Giuleşti pe mai multe etape. O asemenea rezolvare ar garanta trei principii esenţiale: 1. Rapid merită să piardă, pe mâna organizării, cele trei puncte puse în joc; 2. Steaua nu merită să câştige vreun punct altfel decât pe teren; 3. Stelei i se cuvine şansa de a egala sau chiar învinge în cele 20 de minute rămase nedisputate.

Sigur, pentru o asemenea formulă, sau una asemănătoare, trebuie găsite şi „cheiţele“ regulamentare. Dar şi multă înţelepciune într-o federaţie care, până acum, nici n-a anticipat, nici n-a rezolvat marile crize.

La Judecata de Apoi a fotbalului

Prostie sau premeditare?

Violenţă fără frontiere | VIDEO

Audienţe spectaculoase la Rapid - Steaua