Nu poţi să refuzi orice dialog politic spunând pur şi simplu că nu-ţi place Băsescu, este unul dintre mesajele adjunctului ambasadorului american la Bucureşti, Jeri Guthrie-Corn, într-un interviu pe care l-a acordat "Evenimentului zilei".
Diplomatul american are toate motivele să ne dea lecţii. În ţara ei, în Congresul Statelor Unite, se desfăşoară în aceste zile un dificil proces de negociere în vederea reducerii deficitului bugetar. Public, disputa dintre democraţi şi republicani este destul de acidă, pentru standardele americane.
Preşedintele Obama a spus că fiicele sale îşi fac temele la timp şi s-a întrebat de ce nu poate face acelaşi lucru şi Congresul, în timp ce liderul Camerei Reprezentanţilor, republicanul John Boehner l-a acuzat pe preşedintele SUA că "a dezertat" de la dezbaterea privind reducerea deficitului. Dar sâmbătă, Boehner s-a întâlnit, în secret, cu Obama. Au discutat, nu au ajuns la un consens, dar au convenit să menţină dialogul.
Să facem comparaţia cu ceea ce se întâmplă la Bucureşti. Aproape toată lumea, inclusiv cea mai mare parte a clasei politice, este de acord că ar fi nevoie de modificarea Constituţiei. Şi procurorii din România, şi oficialii americani, ne spun că este nevoie de eliminarea acelei prevederi din legea fundamentală potrivit căreia se prezumă că averea este dobândită licit. Dar nu se întâmplă nimic, pentru că modificarea Constituţiei poate fi realizată doar cu votul a două treimi din totalul parlamentarilor, iar opoziţia refuză orice dialog pe această temă. Vom discuta abia după ce câştigăm noi alegerile, spun liderii USL. Ei ştiu că asta este o minciună, pentru că în 2013, dacă chiar vor câştiga, vor avea o singură preocupare: să-l dea jos pe Băsescu şi să-l mute pe Crin Antonescu la Cotroceni.
Ne puteți urmări și pe Google News
Problema fundamentală pe care cred că o atinge diplomatul american este lipsa unei culturi a dialogului bi-partizan. Conflictul perpetuu dintre putere şi opoziţie nu va dispărea odată cu Băsescu. Atmosfera politică s-a înveninat atât de mult în ultimii ani încât va fi foarte greu să se ajungă la un dialog normal între opoziţie şi putere. Uitaţi-vă la ceea ce se întâmplă la Washington: democraţii şi republicanii negociază. În secret! Nimic greşit, pentru că negocieri serioase nu pot să se desfăşoare în faţa camerelor de luat vederi.
În acest proces, fiecare parte cere ceva – ceea ce publicul ar putea interpreta drept un semn de lăcomie – dar şi cedează, ceea ce ar putea fi conisderat un gest de slăbiciune. Negocierile sunt, în esenţa lor, secrete, iar, în momentul în care începi să faci public ceea ce s–a discutat, distrugi încrederea pe termen lung. Din acest punct de vedere, şi puterea, şi opoziţia din România, au să-şi facă reproşuri întemeiate.
Este foarte greu de spus cine a distrus primul încrederea: Băsescu sau Ponta şi Antonescu? Nu cred că are vreun sens să căutăm un răspuns la această întrebare. Mai important ar fi ca ambele părţi să iasă din logica electorală şi să caute o cale de a relua un dialog civilizat, măcar pe unele teme (nu vreau să folosesc expresia "de interes naţional", pentru că îmi repugnă lozinca).
În primul rând, pentru a modifica legea fundamentală, chiar şi în varianta în care sondajele actuale vor fi confirmate la alegerile din 2012, în viitorul legislativ, USL va avea nevoie de un acord cu PDL sau UDMR. În al doilea rând, cred că şi liderii USL înţeleg nevoia de a schimba structura administrativă, de a desfiinţa comune înfiinţate prosteşte în ultimii ani şi care acum nu au bani nici să plătească salariile propriiilor angajaţi şi de a reduce numărul judeţelor.
Şi sunt convins că aproape toţi politicienii români îşi dau seama că înfiinţarea Ţinutului Secuiesc nu reprezintă o problemă. Dar pentru asta ar fi nevoie de un acord că niciun partid nu va folosi reorganizarea administrativă pentru a resuscita teme naţionaliste şi populiste. "Nu-mi place Băsescu" este azi o lozincă suficient de bună pentru a obţine multe voturi de la alegătorii români. Dar câştigul electoral al domnilor Ponta şi Antonescu înseamnă respingerea oricăror negocieri, blocarea reformelor şi un decont scump pe care-l vom plăti, mai devreme sau mai târziu.
Recomandările noastre
