Italia se afla in stare de soc. Dupa meciul Catania – Palermo, soldat cu moartea unui politist, se vorbeste chiar de eutanasierea fotbalului. Mai exact, de suspendarea oricarei competitii interne timp de un an.

Probabil ca nu se va ajunge atat de departe. Italienii se vor multumi cu o saptamana, doua de „post fotbalistic”, apoi vor reveni pe stadioane ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Asa au facut si anul trecut, cand imensele trucaje din Serie A au fost pedepsite, in final, mult mai bland decat se anuntase initial.

Pentru a afla ce boala macina industria fotbalului italian, vom da timpul inapoi cu doua doua decenii si ceva. Pe 29 mai 1985, stadionul „Heysel” din Bruxelles a devenit cimitirul a 39 de suporteri italieni si englezi. Se disputa finala Cupei Campionilor Europeni, intre Juventus Torino si FC Liverpool. Marii huligani au fost, atunci, englezii, dar nici italienii n-au fost usa de biserica.

Ei au fost cu provocarile. Dupa acel moment tragic, Anglia a intrat in razboi cu temutii hooligans. A fost o lupta crancena, dura, necrutatoare. Iar azi culeg roadele: huliganii mai inspaimanta pe cineva doar in afara Marii Britanii. La ei acasa nu mai spun nici pas. Locul lor, pe stadioanele din Insula, a fost luat de suporterii civilizati, care vin la fotbal sa cante precum odinioara la concertele Beatles.
Italia, in schimb, si-a plans mortii si atat. In vreme ce politistii englezi s-au transformat in hingheri de huligani, carabinierii italieni au convietuit cu barbarii arenelor. Nu intamplator, acum, dupa moartea lui Filippo Raciti pe un stadion din Sicilia, curg marturiile privind iadul in care se joaca uneori fotbal.

Lectia italiana ne mai invata insa ceva. Stadionul nu mai este de mult doar locul in care se intalnesc fanii echipelor de fotbal, ci si campul ideal de rafuieli pentru tot felul de scelerati. Nicaieri, acestia nu se simt mai in largul lor decat acolo, in multime. Daca folosesc pistolul, pumnalul sau materiale explozive pe strada, au sanse mari sa fie prinsi, judecati si condamnati la ani grei de inchisoare. Daca fac aceleasi nenorociri pe stadion, si-ar putea pierde urma in gloata clocotinda.

Noi, romanii, n-am avut un „Heysel” al nostru, dar parem hotarati sa ajungem acolo. In prima liga de fotbal, dezlantuirea unor hoarde tembele a devenit obisnuinta. Acum, iata, si derby-ul la handbal a fost pulverizat. Jandarmii intervin stangaci si cu teama, iar atunci cand totusi o fac, incepe discursul cretinoid al sefilor de club, care fug de la o televiziune la alta sa denunte „tratamentul inuman” la care sunt supusi barbarii lor. Ba, uneori, tot ei, sefii de club, platesc si pagubele provocate de animalele stadioanelor!

Marii vinovati se afla insa chiar in institutii: la politie, la jandarmerie, la SRI. Toti – in frunte cu ministrul de interne, Vasile Blaga – sunt platiti sa coboare civilizatia pe stadioane. Noi ii platim, iar ei, deocamdata, ne dau vorbe. Au intocmit liste de „huligani periculosi”, dar nu fac nimic pentru a-i impiedica sa intre in arene. Sa ia aminte insa: cand va curge sange in tribune, vor plati mai scump decat a facut-o Mihai-Razvan Ungureanu pentru episodul „arestatii din Irak”!