Un copil de 5 ani a fost hăicuit de câţiva maidanezi pe lumină, la 10 dimineaţa. Ieşise pe poarta casei şi trebuia să traverseze un teren viran ca să ajungă la tatăl său, care lucra la cineva în sat.
Maică-sa ar fi trebuit să-şi ia o puşcă şi să-l păzească de animalele sălbatice, ca într-un safari. Dar femeia spăla, deretica prin casă şi era o dimineaţă însorită.
E al cincilea sau al zecelea om ucis de câini în ultimul an, n-am stat să-i număr, şi de obicei cad victime cei mici şi femeile. Şi în Africa se întâmplă ca leii să vâneze copiii din triburi şi să-i mănânce. Şi-atunci, tot satul se răscoală, cu suliţe şi topoare, şi nu se lasă până nu ucid toţi leii pe o rază de câţiva kilometri. Sâmbătă, în Suceava, s-a întâmplat la fel – oamenii au făcut poteră, au luat puştile şi au împuşcat câinii de pe câmp, ca să se răzbune. Vedeţi similitudinile? România-Africa. Restul sunt vorbe goale.
PSD şi PNL au contestat legea eutanasierii câinilor şi au câştigat la Curtea Constituţională. Au făcut-o pentru că le convenea electoral, pentru că şi cozile de câine sunt politizate în România. Întâmplarea face ca Augustin Zegrean, preşedintele Curţii Constituţionale, să fie un iubitor de animale, iar această apartenenţă a devenit un soi de fundamentalism care se substituie statului laic. „Imaginaţi-vă un câmp imens pe care sunt 200.000 de câini şi câţiva oameni care îi omoară. Aţi vrea să vedeţi imaginea asta?”, spune Zegrean şi aceste cuvinte ne doare. Dar nu acesta e motivul de neconstituţionalitate, a fost doar un comentariu subiectiv al preşedintelui Curţii, ca să ne lămurim şi cum funcţionează liberul arbitru în România. Legea a picat pentru că eutanasierea este lăsată la voia primarilor şi nu din cauza motivelor invocate de PSD şi PNL, care au scris „nişte prostii” în contestaţie, iar expresia aparţine aceluiaşi Zegrean.
Câmpurile înroşite de sângele câinilor martiri sunt o imagine apocaliptică bună de perorat duminica, la strană. Hiperbolizarea e o formă de manipulare a unui popor panicos şi fatalist. Câinii sunt o temă, dar sfârşitul lumii vine din orice motiv: reforma sănătăţii va ucide milioane de români, reforma educaţiei e un genocid la adresa generaţiilor tinere, anticorupţia e o formă de a proteja şi mai mulţi corupţi… Uciderea câinilor este inumană iar şocul emoţional este politizat sub forma unei ipocrizii naţionale. Poporul evită şocurile, iar politicienii au grijă să nu-l bruscheze.
Zegrean trebuie să afle: câinii sunt omorâţi cu miile în România. În oraşele de provincie, unde bugetele sunt de supravieţuire, maidanezii sunt lăsaţi să se mănânce între ei sau tocaţi cu ciomegele. Adăposturile sunt lagăre ale morţii unde niciun ziarist nu are voie să intre. Asociaţiile de protecţie a animalelor sunt de-un infantilism incredibil, pentru că, organizatoric, sunt capabile să ajute câteva mii de exemplare în toată ţara, iar noi vorbim de 500.000 de câini fără stăpân. Castrarea se face de 10 ani şi câinii întorşi în stradă nu-şi pierd agresivitatea. 100.000 de români sunt muşcaţi anual, e deja o plagă socială. În realitate, nimeni nu salvează niciun câine, toţi bagă capul în nisip.
Condamnabilă este însă deturnarea politică a ipocriziei. E o rezistenţă la orice tentativă de modernizare. Am mai spus-o: nerezolvarea unei teme minore ca a maidanezilor explică de ce nu avem autostrăzi, de ce n-am redus corupţia la un nivel suportabil, şi, în general, de ce trăim de pe-o zi pe alta.
Uciderea câinilor este inumană. Însă în urmă cu o lună, o altă fetiţă din România a fost muşcată de un câine turbat. A tremurat, au dus-o la izolare, au legat-o de pat, a scheunat, i-au curs litri de salivă şi la sfârşit a lătrat, înainte de a muri în chinuri. Asta numesc eu ceva cu adevărat inuman. Asta-i Africa.
Recomandările noastre
