Îndeobşte promisiunile ţin de opoziţie, iar faptele sunt apanajul puterii.
În anii electorali, cei care aspiră la fotoliile din executiv obişnuiesc să clămpănească la televizor, în vreme ce ocupanţii acestor fotolii semnează hârtii şi fac să se întâmple lucruri pentru cetăţeni. Guvernul abia învestit, care răspunde la numele "Ponta", chiar dacă este al României, constituie o premieră în această tradiţie democratică.Este primul guvern care ne spune ce va face la anul şi care anul acesta nu face nimic. Neputinţa de a realiza ceva palpabil în 2012 merită analizată separat din perspectiva contextului naţional şi internaţional. Mareea de vorbe în care ne îngroapă de cinci ori pe zi imaturul premier nu merită mai mult decât o psihanaliza a celui care s-a autointulat Che Guevara de România. Nu e nici vina USL şi nici a lui Ponta că în 2012 nu se pot realiza decât o modestă refacere a salariilor bugetarilor şi trei luni de restituire a CASS reţinut ilegal din pensii. A, că USL şi Ponta ne-au tot promis marea cu sărea de vreo doi ani ţine de demagogia politicianului de opoziţie. Cred că românii au început deja să privească cu multă îngăduinţă minciunile debitate de politicieni atunci când nu sunt la putere. În loc să explice oamenilor cum e cu acordul cu finanţatorii internaţionali şi cu posibilităţile reduse ale bugetului, să le povestească despre criza euro şi scenariile pesimiste privind creşterea economică în ţările europene, Ponta şi ai săi miniştri revarsă un fluviu de promisiuni mincinoase pentru 1 ianuarie 2013. Românii nu sunt însă atât de proşti pe cât îi crede tânărul Ponta şi, chiar învăluiţi de norul de vorbe frumoase, tot nu-şi pot reprima câteva îndoieli, ca de exemplu: 1. Guvernul Ponta nu are mandat decât până la parlamentarele din noiembrie 2012. Aşa că, să vorbeşti despre ce va face guvernul Ponta la 1 ianuarie 2013, înseamnă fie că te pregăteşti să amâni până în martie 2013 scrutinul parlamentar, fie că mobilizezi armata ca să rămâi în funcţie încă mulţi ani de acum înainte, păzit de tancuri. 2. Dacă în aceste 6 luni până la alegeri nu se pot face prea multe lucruri pozitive cu salariile şi pensiile din cauza lipsei banilor, ce minuni ar urma să se întâmple până la sfârşitul anului aşa încât de la 1 ianuarie să curgă lapte amestecat cu miere peste creştetul poporului? A descoperit Ponta o comoară? Va ploua cu cocoşei de aur în lunile de toamnă? O să ne lase bătrâna Europă vreo moştenire înainte de moarte? 3. În vreme ce occidentalii strâng baierele pungilor de teama furtunii ce se apropie, guvernul de la Bucureşti vesteşte poporului vremuri de mare prosperitate. Asta înseamnă fie că Băsescu şi Boc, pe care Ponta i-a blestemat şi încă îi blesteamă pentru înfometarea populaţiei, i-au lăsat lui Ponta hambarele pline, ca să aibă acum de unde da, fie că tânărul premier pur şi simplu şi-a pierdut minţile. Cum spuneam, românii sunt mai deştepţi decât îi crede Ponta şi, punându-şi aceste întrebări, înţeleg scamatoria care se coace la Palatul Victoria. Actualul premier i-a minţit când era în opoziţie şi, ajuns la guvernare, cu spatele la zid şi cu alegerile în faţă, nu mai are altă variantă decât să îi mintă în continuare. Se plânge de greaua moştenire, de parcă ar fi zis cineva vreodată că îi lăsa lui Ponta în gestiune economia Japoniei, îl ceartă pe preşedintele ţării că nu îi cumpără şi lui un bilet de avion la Bruxelles, se răţoieşte la Boc şi Ungureanu că au plecat acasă cu banii de salarii şi pensii plus o mulţime de giumbuşlucuri ieftine de imagine: ba se lipeşte de echipa de gimnastică, ba profită de suferinţa unui actor popular. Alegătorul, obişnuit deja cu atâtea trucuri politicianiste, nu îşi poate ascunde zâmbetul amar când observă atâta neputinţă.
Recomandările noastre
