IOANA LUPEA: "Nesatisfăcute, ba chiar batjocorite, marile speranţe din 2004 s-au convertit în scepticism şi cinism."
Ilfovul a reuşit performanţa de a depăşi cu mult media pe ţară ca prezenţă la vot, lăsând în urmă judeţele tradiţional disciplinate precum Harghita şi Covasna. La polul opus se afla, la ora 17.00, sectorul 3 din Bucureşti condus de superprimarul PDL Liviu Negoiţă, cu o prezenţă derizorie de sub 20%. Surprizele în aceste alegeri locale vin mai puţin din rezultatele lor, anunţate de studiile sociologice preelectorale. De studiat şi de comentat sunt profilurile votanţilor şi absenţilor, şi motivaţiile celor două grupuri. Nu de altceva, dar este important de ştiut pe cine şi pe ce se bazează democraţia românească, acum şi în viitor.
Cine a venit la urne? La vot s-au prezentat în principal alegătorii din mediul rural şi cei din judeţele limitrofe Bucureştiului. Nu pentru că simţul civic i-a trezit cu noaptea în cap. Electoratul rural votează reflex, este mai uşor de mobilizat şi mai ales de condiţionat cu stimulente în natură şi cu promisiuni de către partidele politice. O altă ipoteză ar fi că în ultimii patru ani alegătorul rural a fost unul dintre micii beneficiari ai redistribuirii bunăstării, situaţie care i-a creat aşteptări şi speranţe. Au crescut pensiile agricultorilor, iar satele şi comunele au început să acceseze fondurile europene. Miza economică explică şi rata de prezenţă în judeţele Ilfov, Giurgiu şi Dâmboviţa. Afacerile cu terenuri şi marile proiecte imobiliare din jurul Bucureştiului au crescut potul pentru partidele politice în aceste alegeri. A fi primar la Ştefăneşti Ilfov echivalează - păstrând proporţiile - cu a fi primar în Chicago la începutul industrializării. Nu este deloc exclus să aflăm în următoarele zile cam cât au plătit pentru un vot principalii competitori din Ştefăneşti, PSD şi PNG. Potrivit evaluărilor organizaţiilor civice, recompensa a urcat până la 1.000 de euro. Orăşenii conştiincioşi au fost în principal pensionarii, fidelii unor partide sau alegătorii raţionali, care au dat un vot pentru democraţie şi mai puţin pentru un candidat sau un partid.
Cine nu a venit la urne? A-i acuza pe absenţi de lipsă de civism, de nesimţire şi a le ignora semnalele ar fi o lipsă de discernământ a clasei politice româneşti, în condiţiile în care Occidentul studiază absenteismul şi căile de combatere a acestuia, pentru a proteja democraţia. De la alegerile locale a lipsit tocmai alegătorul urban, tânăr, activ, informat şi raţional, care a sancţionat partidele pentru calitatea proastă a candidaţilor, corupţi sau foşti securişti sau fără viziune ori aceiaşi. Cu cât este mai informat şi cultivat, cu atât este mai decepţionat şi mai tentat să nu meargă la vot. Promisiunile de reformă morală şi de profesionalizare a clasei politice făcute în 2004, în special de către formaţiunile de dreapta, au creat aşteptări imense în mediul urban. Nesatisfă cute, ba chiar batjocorite, marile speranţe s-au convertit în scepticism şi cinism. Faptul că partidele politice n-au putut sau n-au dorit să găsească nişte contracandidaţi pe măsura lui Liviu Negoiţă (sectorul 3 Bucureşti), Emil Boc (Cluj), Gheorghe Ciuhandu (Timişoara) sau Klaus Johannis (Sibiu) a fost şi el sancţionat aspru de alegători, prin neprezentarea la urne. Absenţa competiţiei electorale conduce după cum se vede la lipsa de reprezentativitate a primarilor aleşi.
Recomandările noastre
