Eforturile pe care Uniunea Social-Liberală (USL) le face pentru a convinge UDMR să trădeze PDL şi a forţa astfel alungarea democrat-liberalilor de la guvernare sunt suspecte.
Din câte am înţeles, USL are în sondajele de opinie un scor ce depăşeşte 60%. Cu o asemenea cotă electorală nu pricep de ce insistă USL să facă UDMR un "bine" cu de-a sila. De ce astăzi? De ce nu aşteaptă liderii PSD, PNL şi PC scrutinul din 2012, pentru ca partidele lor să câştige alegerile singure? De ce vor să împartă tortul guvernării în patru? Împărţit în trei, feliile guvernării sunt mai consistente.
O primă explicaţie: social-liberalii ştiu că UDMR nu are niciun motiv strategic să părăsească acum guvernarea. Ei insistă pe această temă pentru că le foloseşte. USL scapă de imaginea de structură politică ineficientă, incapabilă să schimbe astăzi actuala putere. Odată identificat vinovatul pentru rămânerea la putere a "regimului Băsescu", Victor Ponta şi Crin Antonescu pot aştepta liniştiţi anul 2012, fără a fi îngrijoraţi că votanţii proprii i-ar putea privi ca pe nişte lideri cu discursuri convingătoare, dar incapabili de a face lucruri importante pentru electoratul liberal şi social-democrat. În această cheie poate fi, cred, explicat ultimatumul de câteva săptămâni pe care Crin Antonescu l-a dat liderilor maghiari, chiar în timpul congresului UDMR.
Cred însă că este mai mult decât atât. Am mai scris faptul că potenţialul PDL-ului de a recupera măcar o parte din electoratul pierdut în ultimii ani nu este de ignorat. În urmă cu câteva zile, consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, cel care, sub aparenţa unor "poveşti de adormit copii" (aşa cum le cataloghează adversarii lui Traian Băsescu), cu Albă ca Zăpada sau alte personaje, spune lucruri care nu pot fi catalogate drept puerile. Acum câteva zile, Sebastian Lăzăroiu a publicat pe contributors.ro o analiză interesantă pe tema spiralei tăcerii. "Dar ce este misterioasa spirală a tăcerii? E vorba, de fapt, despre o teorie a comunicării de masă lansată pentru prima oară de Elisabeth Noell-Neumann. În esenţă, teoria spune că o persoană va evita să-şi spună opinia despre un anumit subiect dacă va simţi că este în minoritate, de teama unor posibile represalii sau sancţiuni din partea majorităţii. Astfel este posibil ca o parte numeroasă a unei societăţi să-şi falsifice în mod deliberat opiniile sau să şi le ascundă dacă exprimarea lor implică anumite costuri simbolice sau de altă natură", a scris consilierul prezidenţial. "PDL nu poate fi partidul cu care să te afişezi în asemenea vremuri", a continuat el.
Sebastian Lăzăroiu făcut o comparaţie cu alegerile din 2000, când spirala tăcerii a lucrat în favoarea PRM, partid ostracizat de opinia publică, aşa cum, spune Lăzăroiu, este ostracizat astăzi PDL de trusturile media ostile. Un punct de vedere cu care sunt de acord, cu diferenţa că, în 2000, C.V. Tudor a beneficiat şi de un vot vindicativ, dat de cei care, în 1996, au votat "schimbarea", iar "schimbarea" n-a mai candidat a doua oară pentru că a fost învinsă de sistem.
Spirala tăcerii nu funcţionează printre pensionari, bugetari disponibilizaţi sau alte categorii sociale lovite crunt de criză, fără nicio şansă ca viaţa lor să se îmbunătăţească până în 2012. Ea este însă eficientă în rândul celor care au trecut criza cu bine, care şi-au păstrat locurile de muncă, deşi li s-a tăiat salariul, care se vor duce la vară în concediu în străinătate. Pentru aceştia, un mesaj de tipul "Greul a trecut. De acum mergem doar în sus. În plus sunt mult mai puţini funcţionari incompetenţi pe care îi plăteşti din impozitele tale" ar putea fi credibil. Atunci, alegătorii "dreptei" s-ar putea să nu se mai alinieze precum yoghinii într-o spirală a tăcerii. Atunci s-ar putea să-şi aducă aminte că ei nu votează comunişti sau securişti.
Recomandările noastre
