Mircea Marian: "Cu televiziunea publică nu mai este nimic de făcut. În 1990, a fost instrumentul cu care Ion Iliescu i-a convins pe alegători că Piaţa Universităţii este ocupată de drogaţi şi de legionari."
În decembrie 1999, când Emil Constantinescu voia să scape de Radu Vasile, televiziunea publică a refuzat pur şi simplu să difuzeze mesajul pe care premierul voia să-l adreseze naţiunii. Între 2001 şi 2004, jurnalul de seară se transformase într-o odă închinată înţeleptei guvernări Năstase. Acum, clipurile opoziţie sunt cenzurate, se interzice orice referire la „guvernarea PSD-PNL“, iar Băsescu a redevenit indezirabil. Şi, în fond, cine este actualul director al TVR, Alexandru Sassu? Un Paul Everac în varianta „cool“ şi pasionat de potăi cu pedigri.
O sută de ani de acum încolo nu cred că mentalitatea celor care vor conduce TVR se va schimba. Politruci cu carnet de partid sau artişti cu aere de libertini - toţi au făcut un singur lucru: i-au slujit pe cei care i-au numit în funcţie şi au sifonat banii celor aproape şase milioane de plătitori ai taxei TV. Legea este făcută în aşa fel încât majoritatea parlamentară poate controla consiliul de administraţie. Dacă raportul anual de activitate este respins de legislativ sub un pretext oarecare, consiliul este demis în mod automat. Urmare a acestei prevederi, orientarea politică a TVR se modifică de fiecare dată când se schimbă puterea.
Cum scoatem deci cenzura şi obedienţa din televiziunea publică? Simplu. Desfiinţând instituţia. Jumătăţi de măsură precum elaborarea unei noi legi de funcţionare sau restructurarea celor peste 3.000 de angajaţi care lucrează în acest mastodont de sorginte comunistă nu vor schimba mare lucru. În 2005, preşedintele Traian Băsescu a cerut să se „depolitizeze“ instituţia şi a refuzat să numească un membru în consiliul de administraţie până la adoptarea unor noi reglementări. Parlamentul nu a răspuns apelului său, iar în 2007 Băsescu a acceptat regulile existente şi a făcut propuneri pentru CA al TVR.
Ştiu că în toate statele europene există televiziuni publice. Şi ce? Poate cineva să compare BBC-ul cu televiziunea lui Sassu? Mai degrabă cu RAI, radio-televiziunea italiană, ţinută în mână de guvernul lui Berlusconi. Dar chiar şi acolo au fost ziarişti care s-au bătut pentru independenţa lor. În 2006, Berlusconi a plecat din studio în timpul unui interviu cu ziarista Lucia Annunziata, fosta preşedintă RAI. Annunziata nu a respectat lista de întrebări care-i fusese înmânată de Berlusconi şi şi-a pierdut postul în urma disputei cu premierul italian. Cine din TVR ar fi dispus să-i urmeze exemplul?
Mulţi se tem că, odată cu desfiinţarea televiziunii publice, din media electronică vor dispărea emisiunile culturale. Dar cine decide ce înseamnă „cultură“? Acum, H.-R. Patapievici este realizatorul unei emisiuni la TVR Cultural. Dar dacă mâine la conducerea instituţiei revine Paul Everac?
În 2007, Societatea Română de Televiziune a cheltuit peste 150 de milioane de euro, majoritatea banilor fiind luaţi din buzunarul contribuabililor. Sunt mult prea mulţi bani care se irosesc pentru ca Alexandru Sassu să facă reclamă pentru PSD şi PNL.
VEZI ŞI: TVR interzice spoturile PDL
Recomandările noastre
