Mircea Marian: "În prag de alegeri, politicianul român este disperat să-şi făurească un chip nou."
Udrea este gospodina care croşetează fulare, Bogdan Olteanu a devenit exponentul bucureştenilor blocaţi în trafic, Tăriceanu joacă rolul navetistului din trenul de Titu, iar Mitrea se prezintă drept luptător anticomunist şi revoluţionar. Indivizi care, în mod obişnuit, nu se mişcă din maşină până când nu vine şoferul să le ţină uşa larg deschisă încearcă acum să apară în postura unor familişti modeşti, copleşiţi de grija copiilor şi care-şi petrec weekendul vânând promoţiile din supermarket.
Iată-l pe Bogdan Olteanu prezentându-se pe blogul său: „Suntem o familie normală. (...) Ne confruntăm zilnic cu problemele pe care le au cei din cartierele Bucureştii Noi, Pajura, Dămăroaia, Domenii: lipsa de apă, lipsa metroului şi a altor mijloace de transport“. Pentru cine nu ştie, Olteanu este preşedintele Camerei Deputaţilor şi beneficiază de maşină şi escortă de la SPP. Sunt curios când s-a întâmplat ultima oară să circule cu metroul, pentru a scăpa de ambuteiaje, nu pentru a cerşi voturi. De altfel, site-ul electoral al lui Olteanu este o mostră de ipocrizie, comparabilă poate doar cu promisiunile fantasmagorice ale lui Oprescu, înainte de a fi ales primar. Cinci obiective le propune candidatul Olteanu alegătorilor săi din colegiul 1: metrou spre Laromet, spaţii verzi, salvarea Ştrandului Tineretului şi renovarea Teatrelor Masca şi Bazilescu. Aproape toate ar fi putut fi rezolvate până acum de tovarăşii săi liberali, aflaţi în diverse structuri de putere. Ministrul transporturilor, Ludovic Orban, este cel care nu disponibilizează sume suficiente pentru dezvoltarea metroului. Refacerea clădirilor Teatrelor Masca şi Bazilescu, ambele amplasate în Bucureştii Noi, depinde de liberalii Adrian Iorgulescu, ministrul culturii, şi Andrei Chiliman, primarul sectorului 1. În loc să facă un apel patetic, de genul „Vrem metrou şi în cartierele noastre“, Olteanu trebuia să le fi cerut colegilor săi de partid Orban, Vosganian şi Tăriceanu să scoată bani pentru dezvoltarea infrastructurii, în loc să cumpere voturile pensionarilor.
Această poveste arată cât sunt de îngrijoraţi politicienii de prima confruntare cu electoratul. Peste 90% dintre lideri sunt creaţi în laboratoarele partidelor şi şi-au asigurat supravieţuirea prin relaţii personale şi intrigi. Majoritatea au rămas nişte necunoscuţi - nu i-a interesat să obţină notorietate, ci, dimpotrivă, au dorit ca afacerile lor să rămână departe de privirile publicului. În parlament au intrat stând ascunşi pe o listă, la remorca unui personaj charismatic precum Băsescu sau Iliescu. Acum, deşi procedura de redistribuire a voturilor anulează avantajele sistemului uninominal, se tem că nu vor fi votaţi decât de o mână de rude şi simpatizanţ i fanatici, aşa că se vor face de ruşine. Cu toate păcatele ei, noua lege electorală are meritul că îi forţează pe politicieni să treacă prin umilinţele contactului direct cu alegătorii. De aceea, cred că mai toţi cei care se visează parlamentari se vor bucura alături de Vadim Tudor atunci când Curtea de Apel va suspenda hotărârea de guvern privind împă rţirea colegiilor uninominale.
Recomandările noastre
