Datele unui sondaj recent, realizat de IRSS după căderea guvernului Ungureanu, arată că nu a fost încă identificat agentul schimbării în anul electoral 2012.

În ciuda inversării polilor de putere – USL e pe cale să preia guvernarea, iar PDL trece în opoziţie – entuziasmul nu a crescut pe măsura şocului.

Înainte de trecerea moţiunii de cenzură, 20% dintre români spuneau că viaţa lor se va schimba în bine după alegerile parlamentare. După evenimentul din Parlament sunt 30%.

Mai mult decât atât, dacă înainte de moţiunea câştigătoare 50% credeau că viaţa lor va rămâne la fel după alegeri, acum, după ce Ponta şi-a construit noul cabinet pe altă formulă majoritară, sunt 47% cei care nu aşteaptă nicio schimbare.

Până la urmă, ce vedem în aceste statistici? Pe de o parte, constatăm ceea ce ştiam de multă vreme. Că românii nu şi-ar sfâşia hainele de pe ei pentru că PSD şi PNL, împreunaţi în alianţa lor, să ajungă să îi conducă. N-au ieşit grupuri răzleţe în stradă să bea de fericire. N-a fost nicio explozie de entuziasm.

De altfel, în Piaţa Universităţii, în ianuarie, tronau pancarde pe care scria "USL=PDL aceeaşi mizerie". Considerate manipulări de diverşi analişti şi de fosta Opoziţie, aceste scandări reprezentau o stare de spirit instalată de când cu tăierea salariilor şi creşterea TVA, adică momentul adevărului: unii au dat prea mult, ceilalţi au fost nevoiţi să ia înapoi.

Desigur, guvernul USL încă nu s-a instalat. Vom afla curând dacă are sau nu are majoritate. Dacă va trece de Parlament, echipa lui Ponta se va lupta din greu cu vechile metehne ale politicii: schimbările din birocraţie pe criterii partizane şi nu de competentă, tendinţa forţelor conservatoare de restauraţie (în educaţie, în justiţie, în asistenta socială etc.), orgoliile şi competiţia internă, corupţia instituţionalizată.

Măsura în care guvernul Ponta va rezista acestor presiuni se va reflecta în identificarea USL cu forţa schimbării. Sunt totuşi sceptic că asta se va întâmpla. Debutul construcţiei echipei guvernamentale nu indică un asemenea parcurs. E an electoral, armatele PSD şi PNL vin după 3-4 ani de opoziţie, oamenii sunt cam aceiaşi.

Ca să arăţi ca tu eşti schimbarea, atunci când ai pârghiile puterii, nu mai merge să o faci din vorbe. E nevoie de fapte. Iar faptele au consecinţe şi nu cred că PSD şi PNL sunt dispuse acum să accepte asemenea consecinţe. În fond, Ponta se va lupta cu el însuşi şi cu cei care îl sprijină politic. Au repetat de atâtea ori: "noi nu vom fi aşa", "noi nu vom face aşa", încât le va fi foarte greu să explice orice acţiune similară cu a "foştilor".

Pentru actuala Opoziţie, aşa cum se va constitui, vremurile sunt şi mai grele. Cum tocmai ce a părăsit guvernarea, va fi greu să spună: când ne vom întoarce la putere “vom face şi vom drege". Păi, tocmai ce aţi plecat de acolo şi nu aţi făcut, li se va răspunde. Nici în cazul lor, vorbele nu sunt de ajuns. Singurele fapte pe care le pot comite democrat-liberalii pentru a demonstra că ei sunt schimbarea sunt fapte orientate spre ei înşişi. P.S. Apropos, cu ocazia lansării candidaţilor, chiar şi la televizor s-a văzut răceala actualilor lideri ai PDL faţă de MRU. Ceea ce nu aş putea spune despre reacţiile sălii.