Când Mircea Geoană readuce în dis cuţie întâlnirea cu Sorin Ovidiu Vîntu, mulţi concluzionează că eticheta pe care Ion Iliescu i-a pus-o pe frunte are acoperire în realitate.
Nu ştiu dacă e o concluzie corectă. Cert este că rememorarea episodului SOV - din cauza căruia a pierdut prezidenţialele din 2009, de a rămas mogulul netrecut în "catastifele istoriei"- e de rău augur pentru Geoană.
Când spune că s-a dus la patronul Realităţii TV pentru a se asigura de echidistanţa întrebărilor din confruntarea cu Băsescu, Geoană nu este credibil. Este chiar incredibil. Când se înregistrează şi postează filmuleţul justificativ pe blogul personal ai senzaţia că te afli în plin scandal "Wikifreaks".
E drept că autovictimizarea este cea mai bună soluţie pentru a-şi păzi spatele de Victor Ponta. Cu condiţia să o facă inteligent. O astfel de mărturisire îl face să apară din nou drept un lider slab, servil, pregătit să execute întocmai ordinele mogulului, pe care şi le notează cu pixul (aşa cum transpare din stenogramele de la dosarul SOV-Nicolae Popa). Se decredibilizează şi mai mult în ochii opiniei publice şi amplifică frustrarea baronilor PSD, care nu se pot înfrupta astăzi din bucatele guvernării, aşa puţine cum sunt.
Întrebarea este: îl mai interesează pe Mircea Geoană percepţia publică? Mai are vreo şansă să repare imensele prejudicii publice pe care şi le-a adus prin prestaţia din campania electorală? Răspunsul este evident: nu. Personal nu-l mai văd capabil să ocupe în viitor o funcţie aleasă. Se poate mulţumi eventual cu o funcţie numită. Cred că Mircea Geoană este mai interesat în momentul de faţă să-şi păstreze poziţia de preşedinte al Senatului. Din această perspectivă, strategia sa nu este tocmai lipsită de eficienţă.
Când declară stupid că s-a dus la Vîntu pentru întrebări, Mircea Geoană are totuşi şi ceva de câştigat: atrage atenţia asupra sa , iar acest lucru îi permite să dea mesajele pe care le vrea. Un astfel de mesaj este: "Victor Ponta m-a pus să mint în legătură cu vizita la Vîntu". Altfel spus, fostul procuror, aflat într-o campanie susţinută de a se delimita de mogulii care "controlau 100% PSD" (aşa cum a declarat într-un interviu acordat "Evenimentului zilei") nu e chiar atât de sincer.
Reacţionând emoţional, Victor Ponta devoalează public lipsa de susţinere în interiorul partidului. Dacă citim atent scrisoarea celor 26 observăm că printre semnatari nu se află niciun nume greu. Nici măcar prezenţa semnăturii lui Viorel Hrebenciuc nu este certă. Acesta a precizat că se află zilele acestea la Haga, delimitându-se parţial de Ponta. Baronii PSD - aşa frustraţi cum sunt ei că trebuie să trăiască din proviziile strânse între 2008-2009 - n-au semnat scrisoarea-protest la adresa lui Geoană. Explicaţia este simplă: numele grele în PSD s-au prins că Victor Ponta nu răspunde la butoane aşa cum doresc, este imprevizibil şi dornic să scape de sforile pe care liderii PSD mai experimentaţi le-au ţesut în jurul său.
Greii partidului nu vor ca Ponta să-şi întărească poziţia în partid, ci să rămână un tânăr politician controlabil. Dacă nici Ion Iliescu - căruia Geoană i-a generat o criză cardiacă în 2005 - nu a susţinut excluderea acestuia din partid, este evidentă soliditatea consensului din PSD pe această temă. Mircea Geoană este o pârghie prin care Iliescu, Năstase etc. pot preveni o ascensiune periculoasă a lui Victor Ponta în partid. Fostul preşedinte PSD ştie acest lucru şi cântă în struna celor care l-au debarcat la ultimul congres din fruntea partidului pentru că vrea să-şi păstreze şi ultima tribună care-l face un politician de prim-plan: preşedinţia Senatului.
De câte ori Ponta încearcă să-l excludă din PSD, fără a avea şi sorţi de izbândă( întâlnirea de la Româneşti este un eşec pentru el), de atâtea ori acţiunile lui Geoană la bursa partidului cresc, iar imaginea sa publică este aceea de supravieţuitor. Concomitent, poziţia lui Ponta în fruntea PSD se şubrezeşte.
Recomandările noastre
