Revoluţia bunului-simţ propusă alegătorilor de liberalul Crin Antonescu s-a încheiat definitiv zilele trecute cu memorabila declaraţie a liderului PSD Victor Ponta: "Uniunea Social-Liberală răspunde la întrebarea oamenilor: «Ce faceţi ca să ne scăpaţi de Traian Băsescu, de Udrea, de Boc, de PDL?»".
Meritul lui Ponta este că a rezumat atât de elocvent programul noii alianţe a opoziţiei.
Ce urmează după pedepsirea "tiranului" nu contează, cu atât mai puţin pentru susţinătorii Uniunii Social-Liberale. Pentru că scopul nu este binele comun sau pacea socială, ci răzbunarea pe cel care, în imaginarul colectiv, este sau a fost impus ca vinovat pentru privaţiunile îndurate în ultimii ani. Criza nu mai are o realitate obiectivă, ci este, aşa cum ne spun televiziunile, rezultatul incompentenţei şi corupţiei guvernului Boc mânuit de Traian Băsescu. Uniunea Social-Liberală este doar o mişcare populistă, fără un plan structurat sau o ideologie clară. Polarizarea scenei politice ucide însă orice speranţă pentru un discurs politic raţional, fără resentimente, fără victimizări, fără promisiuni de salvare colectivă, fără ţapi ispăşitori.
Politicienii nu mai vor alegători, ci adepţi. Alegătorii îi pot evalua, le chestionează declaraţiile şi acţiunile politice, le pun sub semnul întrebării buna-credinţă sau bunul-simţ. Adepţii nu, ei cred. Amintesc o declaraţie a lui Crin Antonescu din 2009, în care-i numea pe susţinătorii lui Traian Băsescu "demenţi, fanatizaţi". Acum, când şi-a supus partidul voinţei personale şi îi atacă public pe cei ce îndrăznesc să-l critice, prieteni, simpatizanţi, tovarăşi de drum, putem bănui că era doar invidie. Politicienii au dezbrăcat hainele civile şi le-au îmbrăcat pe cele de pre dicatori apocaliptici. Discursul lor este acelaşi: România este o cetate asediată, duşmanul, răul, cel care pune în pericol democraţia noastră fragilă, siguranţa statului, ori viaţa şi bunăstarea oamenilor este în tabăra cealaltă. Traian Băsescu vrea să credem că răul este în tabăra mogulilor, neocomuniştilor, oligarhilor roşii, iar pastorii anihilării politice a lui "Dracu-Băsescu" - că mâinile şefului statului şi ale acoliţilor lui sunt pătate de sângele mielului Constantin Nicolescu.
Ne puteți urmări și pe Google News
Limbajul vulgar-violent practicat de Traian Băsescu este acelaşi cu cel care răzbate din tabăra opoziţiei. Diferenţa: ultimul, propagat pe mai multe canale, este asurzitor. Putem pune liniştiţi semnul egalităţii între declaraţia agresiv-vulgară a lui Crin Antonescu despre Traian Băsescu - "românii sunt conduşi de un preşedinte ca o servitoare proastă şi mahalagioaică ce vorbeşte fără noimă prin oraş" - şi cea a lui Traian Băsescu despre Crin Antonescu: "nu vine decât la ciolan, dacă la Cotroceni se dă o ciosvârtă, vine şi zgârie la poartă". Sau între "a venit la mine să lingă preşul" şi "şmecher politic uşor expirat". Exemplele sunt nenumărate.
Victor Ponta şi Crin Antonescu aproape că l-au întrecut pe Traian Băsescu, promitea administraţiei Năstase "ţepe în Piaţa Victoriei", iar parlamentarilor că nu vor scăpa de ce le este frică. Amândoi îl compară cu Nicolae Ceauşescu făcând trimitere, transparent, la tratamentul final pe care forţele revoluţionare cu care se identifică i l-au aplicat dictatorului. Discursul urii practicat cu cinism de politicieni loveşte şi în alţii: bogaţii, asistaţii social, romii - pentru a căror stigmatizare definitivă puterea şi opoziţia au găsit resurse de consens. Pentru orice om raţional este evident că Traian Băsescu, Victor Ponta şi Crin Antonescu nu se urăsc, ultimul nici nu ar avea energia să o facă. Ei se admiră, se copiază, se potenţează reciproc, se utilizează retoric, sunt gata oricând să negocieze pentru putere, iar oamenii lor de încredere să facă împreună afaceri. Ura are rol de catalizator social şi pare a fi, în România, singura emoţie cu capacitate de mobilizare. Experienţa politică a lui Traian Băsescu ar fi trebuit să-i înveţe ceva pe opo zanţii lui, că ura se poate întoarce oricând în patima celui ce o predică.
Cui se adresează acest discurs al urii? Omului-masă creat de crizele succesive prin care a trecut România în ultimii 20 de ani, de la căderea comunismului până la criza economică, definit de psihologia politică ca un individ izolat, dominat de sentimente de inutilitate, de decepţii, de disperare, de victimizare şi de nedreptate. Omulmasă îşi caută salvatorul şi acum are o nouă ofertă de rezolvare magică a tuturor problemelor lui, Uniunea Social-Liberală care-l va scăpa de Băsescu, de Udrea, de Boc, de PDL.
Alegerile din 2012 nu vor fi câştigate nici de Băsescu, nici de Boc, nici de Ponta, nici de Antonescu, nici de moguli, nici de mai ştiu eu ce duşman va fi inventat până atunci. Câştigătorul este deja pe scena politică, a îmbrăcat multe culori, a trecut de la un partid la altul şi a înclinat balanţa puterii. Câştigătorul este resentimentul împotriva celuilalt.
Recomandările noastre
