Cât contează opiniile exprimate la Realitatea TV şi Antena 3 pentru cetăţenii care vor suporta reduceri de salarii, pensii şi alocaţii sociale?

Teoretic, deloc. Este unul dintre acele momente în care măsurile guvernamentale sunt suficiente pentru a forma opiniile ce se vor număra la alegerile din 2012. Când nu este nevoie să deschizi televizorul pentru a afla ce simţi sau ce crezi.

Strigăturile prezentate ca opinii pe cele două posturi de televiziune ar putea fi în pustiu, dacă intenţia lor, aproape transparentă, nu ar fi aceea de a amplifica nemulţumirea şi de a canaliza ura. Şi pentru că ura este un capital atât de preţios, a folosit-o şi Traian Băsescu împotriva mogulilor, ea este îndreptată doar asupra unor lideri politici.

În acest articol nu încerc să stabilesc dacă măsurile sunt bune pentru economie sau care vor fi costurile lor sociale, ci să limpezesc o propagandă dubioasă, al cărei scop poate fi audienţa. A descoperi un obiect impresionant al urii spre uzul publicului este unul dintre cele mai sigure mijloace pentru a deveni unul dintre regii jurnalismului, scria în 1900 sociologul francez Gabriel Tarde.

Reţeta este aplicată şi în zilele noastre cu succes de jurnalişti de la Antena 3 şi Realitatea TV. Defăimarea l-a încoronat pe Mircea Badea un „rege al jurnalismului”. Obiectele urii sunt astăzi Traian Băsescu şi Emil Boc, iar lor li s-a alăturat, în ultimele zile, şi Elena Udrea, acuzată că ar interpreta o arie a ipocriziei pentru că a decis desfiinţarea unei instituţii considerate de mulţi dintre acuzatori o puşculiţă electorală.

Cred că obiectele urii nu au fost alese întâmplător, aşa cum nu este întâmplător că alţi lideri importanţi, ca Vasile Blaga, Adriean Videanu sau Radu Berceanu, sunt cruţaţi de calomnii. De exemplu, am fost nedumerită că Elenei Udrea i-au fost imputate contracte acordate de predecesorul său la Ministerul Dezvoltării, Vasile Blaga. Şi m-am întrebat de ce periile de pieptănat franjuri achiziţionate de Cotroceni reprezintă o risipă mai mare decât contractul de 12,5 milioane de lei acordat de Termoelectrica, companie aflată în subordinea lui Adriean Videanu, unui asociat al soţiei domnului Adriean Videanu, contract despre care a scris revista „Kamikaze”.

Cum de criticii înverşunaţi ai „regimului Băsescu” nu-l văd de mătura lui Traian Băsescu pe ginerele lui Vasile Blaga care a beneficiat, potrivit publicaţiilor „Kamikaze” şi Hotnews, de contracte din bani publici de la companiile aflate în subordinea colegilor săi de partid Radu Berceanu şi Adriean Videanu?

Un posibil răspuns la discriminarea pozitivă de care beneficiază Blaga, Videanu şi Berceanu l-am putea afla din celebrele stenograme ale discuţiilor dintre Sorin Roşca Stănescu, Bogdan Chirieac şi şeful Agenţiei de Integritate Cătălin Macovei. Bogdan Chirieac îi explică lui Cătălin Macovei de ce avea nevoie anul trecut Sorin Roşca Stănescu de documente împotriva celor trei: „Deci nu că fură, că de furat fură de rup. Dar nu-mpart nimic! Videanu i-a mai dat, Berceanu chiar mai puţin. I-au mai dat la campanie lui Băsescu, dar în rest nimic. Numai ei”. Poate că situaţia la care făcea referire Chirieac s-a mai remediat.

Traian Băsescu, Emil Boc şi Elena Udrea sunt mai uşor de demonizat. De primul s-a lipit eticheta dictator, al doilea se va alege cu renumele de mincinos, iar Elena Udrea este femeie şi încă una comparată în presă cu alte Elene „negative” din istoria României, Elena Lupescu şi Elena Ceauşescu.

Discursul urii îndreptat împotriva celor trei are rolul de a activa emoţii şi stereotipuri culturale: resentimentul împotriva lui Ceauşescu care şi-a înfometat poporul, dispreţul pentru politicianul mincinos şi pentru femeia perfidă.

Cine răsuflă uşurat că doar Băsescu, Boc şi Udrea vor plăti atât pentru măsurile de austeritate, cât şi pentru corupţia unor miniştri, pentru că împotriva lor este canalizată ura, se înşală amarnic. Odată cu Adrian Năstase, cel în contul căruia s-au numărat şi afacerile pe bani publici ale altor pesedişti, au căzut în subsolul politicii şi cei care şi-au asigurat protecţia mediatică ca Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu sau Dan Matei Agathon.