Ludovic Orban o ia pe urmele Monei Muscă. O decizie a partidului, care prevede sancţionarea filialelor cu rezultate sub media pe ţară, i s-ar putea aplica, în premieră, lui. Deşi peste liberali a mai trecut un rând de alegeri, europarlamentarele, nici un preşedinte local nu a plătit cu funcţia în baza hotărârii luate anul trecut. Aşa cum nici un alt liberal, cu excepţia Monei Muscă, n-a mai fost pus la zid pentru colaborarea cu fosta Securitate. Pentru a înăbuşi comentariile suspicioase, inamicii săi vor găsi probabil şi un Ioan Ghişe de sacrificiu.

Execuţiile publice în Bucureşti au început deja cu prietenul lui Ludovic Orban, prefectul Cătălin Deaconescu, ameninţat ieri de Călin Popescu-Tăriceanu cu demiterea din funcţie. Pentru ce va fi sancţionat Ludovic Orban? Pentru procentele nedrept de mici obţinute în alegerile din Bucureşti? Sau pentru schimbul de replici cu Dan Radu Ruşanu, surprins de televiziuni înaintea anunţării exit-pollurilor de la primul tur de scrutin? Aş paria că răspunsul dat lui Ruşanu la îndemnul acestuia de a-şi anunţa public susţinerea pentru Sorin Oprescu îl va costa cel puţin şefia organizaţiei Bucureşti. Cu acel „pe Oprescu să-l votezi tu!“ şi-a semnat sentinţa.

Ludovic Orban îşi exprimase înainte de alegeri preferinţa, în turul al doilea, pentru un candidat cu program şi formarea unei majorităţi doctrinare. Opinia împotriva curentului dominant din partid i-a căzut greu la stomac inclusiv magnatului Dinu Patriciu. Patriciu s-a simţi probabil ofensat că tocmai unul dintre foştii săi protejaţi îi spulberă fantasma marii guvernării PSD-PNL şi îi pune în pericol investiţia în Sorin Oprescu. Apropierea liberalilor de PDL nu trebuie nici măcar gândită, cu atât mai puţin rostită.

Mulţi vor spune că ne-am trezit să-l compătimim pe Ludovic Orban, după ce l-a lăudat Traian Băsescu. Adevărul este că Ludovic Orban a fost revelaţia acestor alegeri. Şi nu doar el: Cristian Adomniţei a avut o prestaţie mai mult decât onorabilă la Iaşi. Polemic şi coerent, cu argumente şi program, ministrul educaţiei a obţinut, asemenea colegului său de guvern din Bucureşti, un procent nemeritat de mic.

Aşa cum candidatul Adomniţei s-a comportat diferit, Ludovic Orban a fost un alt Ludovic Orban. A demonstrat că e mai mult decât un trubadur şi un hărţuitor al lui Traian Băsescu, că e înzestrat cu viziune, decenţă şi spirit critic. Ludovic Orban nu a primit în campania electorală nici sprijinul liderilor liberali, nici măcar pe al prietenilor. Nu a avut la dispoziţie instrumentele baronului Relu Fenechiu, iar mandatul la Ministerul Transporturilor a fost prea scurt pentru a finaliza vreun proiect. Şi încă o piesă la dosar: PNL a crescut în mediul rural, nu în marile oraşe.

De partea lui Ludovic Orban stau alegătorii şi analiza la rece a rezultatelor. Împotriva lui, pretenţia lui Bogdan Olteanu de a decide numele viitorilor parlamentari liberali şi ambiţia premierului de a conduce partidul şi după alegeri. Nici dacă s-ar apuca astăzi de construcţia autostrăzii suspendate a lui Sorin Oprescu, Ludovic Orban n-ar mai scăpa de soarta ce i-a fost pregătită de Călin Popescu-Tăriceanu. Şi aşa va face cunoştinţă şi cu instituţia demisiei.