Nu am pretenţii de Mafalda şi nici nu am avut cine ştie ce informaţii în exclusivitate. Pur şi simplu se simţea în aer că a început declinul, iar în România, cel care dă semne de slăbiciune este strivit imediat.
"La alegerile din 2004, alături de «Evenimentul zilei», postul Realitatea TV a fost singurul care a permis şi opoziţiei - adică lui Traian Băsescu - să-şi expună punctul de vedere. Ulterior, Sorin Ovidiu Vîntu a preferat să-l sprijine pe Mircea Geoană, iar episodul din noaptea dinaintea confruntării a intrat în legendă. Există politologi care susţin că ora de odihnă la SPAul lui Sorin Ovidiu Vîntu i-a fost fatală preşedintelui PSD de atunci. Astăzi, Sorin Ovidiu Vîntu duce un război de uzură şi de gherilă cu preşedintele Traian Băsescu. Controalele îi curg gârlă, lichidităţile au dispărut, iar Realitatea TV nu se simte deloc bine. (…) Nu-i plâng de milă lui Sorin Ovidiu Vîntu, dar situaţia lui e destul de încurcată. La Cotroceni, uşile îi sunt închise definitiv şi nici aliaţi nu prea mai are! Se va retrage Vîntu sau va lupta ca un partizan până la ultimul glonţ?" scriam pe 19 iunie 2010.
Nu am pretenţii de Mafalda şi nici nu am avut cine ştie ce informaţii în exclusivitate. Pur şi simplu se simţea în aer că a început declinul, iar în România, cel care dă semne de slăbiciune este strivit imediat. Încolţit ca o pradă, stors până la ultimul bănuţ, aruncat în puşcărie şi înjurat de aşa-zişii prieteni de până atunci.
Spre norocul sau ghinionul meu nu m-am întâlnit decât o singură dată cu Vîntu. Eu l-am căutat. Am căutat să-l întâlnesc. Nu pentru a-i cere ceva, ci pentru a-l cunoaşte. Cred că până nu cunoşti un om, nu-l priveşti în ochi, nu poţi să-ţi faci o idee despre el, să-l miroşi, cum se spune în popor. M-a primit cu greu, contrariat. Probabil se întreba "ce-o mai vrea şi fraierul ăsta de la mine?". Că, deh, nimeni nu-l caută degeaba.
Viaţa sa e demnă de un roman de acţiune: a cochetat cu literatura. A scris în tinereţe poezii care iau fost şi publicate. A fost implicat într-o disidenţă anticomunistă. Are o puternică noţiune despre interesul naţional, probabil de la un unchi de-al său, care a fost prefect al Bucureştiului în 1940. De aici poate atracţia sa pentru dreapta, a se vedea înfiinţarea Uniununii Forţelor de Dreapta (UFD). A fost implicat cu sârbii în contrabanda cu petrol, un fel de haiduc…
Discuţia a fost scurtă, pentru că pe mine mă interesau poeziile pe care le-a scris în tinereţe. I-a plăcut discuţia, deşi a zâmbit enigmatic. Când a început cu TVA şi chestiuni economice, m-am scuzat şi am plecat. În plus, am aflat că Alex Mihai Stoenescu are aproape gata o carte cu viaţa lui, aşa că… L-am lăsat la fel de bulversat. Probabil, nu bag mâna în foc, eram primul vizitator care în 20 de ani nu-i cerea nimic!
Mi-a plăcut o caracterizare făcută lui Vîntu de CT Popescu - deşi mă grăbesc să spun că nu sunt deloc un fan al "crucişătorului presei", ba chiar dimpotrivă - "o minte diabolică, dar atât de încâlcită încât, asemenea unui şarpe boua, se poate sugruma singur".
Eu l-am denumit un escroc de geniu, dar cel mai bine cred că l-a nimerit Ioana Lupea: un Ostap Bender al zilelor noastre. La tribunal, Vîntu a declarat că a fost arestat din cauza divergenţelor cu Traian Băsescu în privinţa a nouă principii de modernizare a statului. Asupra cărora, în 2007, s-ar fi înţeles cu preşedintele României. "Nu şi-a respectat promisiunile şi am decis să nu-l mai susţin", spune Vîntu. Cred că poetul din Vîntu a romanţat această întâlnire şi că nu este vorba nicidecum despre modernizarea statului.
Despre ce modernizare a statului poate fi vorba când, nu cu timp în urmă, anunţa profetic: "Întăriţi- vă statul, domnilor". Mai direct, SOV declara: "Evident că sunt locuri unde oamenii de afaceri îşi plantează oameni pentru a le deservi interesele, dar pentru asta există organisme ale statului, există poliţie, există Parchet, există justiţie. Dacă statul este incapabil să-şi protejeze resursele este problema statului, nu este problema omului de afaceri.
Omul de afaceri încearcă, este treaba statului să-l prindă şi să-l lege". Cu scuzele de rigoare, mie asta nu-mi sună deloc a "modernizarea statului". Cele două declaraţii au o logică doar dacă credem că Vîntu a intrat într-un conflict cu "statul lui Băsescu", care nemodernizat îi făcea fiţe, figuri. Cred că mesajul lui Vîntu e o săgeată spre Cotroceni. Prin care anunţă că nu se predă şi că are încă tolba plină cu săgeţi! Din acest război n-am văzut decât o repriză!
Recomandările noastre
