Şi poate pe bună dreptate, pentru că subiectul este unul greu. La mijloc este vorba de mulţi bani şi de foarte mari interse, iar orice alunecare, fie ea şi involuntară, îţi poate atrage o nemeritată antipatie.

Dacă eşti pentru proiect, vei fi catalogat drept vândut, iar dacă îl vei taxa, devii imediat demagog, un om fără suflet, care nu vrea să ajute ţara-n momente dificile. Un încuiat la minte. Oricum ai face, ieşi şifonat din analiza acestui proiect, poate cel mai mare din Europa de Sud-Est. Dar totodată şi cel mai dezbătut!

Rămân însă adeptul marelui gazetar Pamfil Şeicaru, care spunea că "cititorul îţi iartă chiar o atitudine care îi va fi ultragiat sentimentele, convingerile, dacă atitudinea este sinceră, dezinteresată. Dar nu iartă absenţa de opinie, strecurarea printre evenimente cu o gângăveală poltronă de opinii. În fond, cititorul este un aspru, dar drept judecător".

Nu putem să ne facem la infinit că nu avem o problemă şi să nu o comentăm. Cu datele avute la dispoziţie, pentru că decizia va rămâne tot în mâna autorităţilor. Mărturisesc că m-am şi documentat temeinic pe acest subiect, dar am rămas confuz. Interesele sunt nu mari, ci enorme. Unii aprobă proiectul şi sunt gata să se jure pe ce au mai sfânt că cianura care va fi folosită va ajunge agheasmă, alţii îşi rup hainele de pe ei de jale.

Fiind vorba de o investiţie care va aduce statului român o groază de bani, eu înclin pentru acest proiect. Evident, cu respectarea la sânge a normelor ecologice. Până la urmă, am lăsat-o "în coadă de peşte", cum se spune. Avem destui specialişti care să se pronunţe!

Subiectul a revenit în actualitate pentru că, ieri, cei de la Oxford Policy Management (OPM) au dat publicităţii un studiu conform căruia, în ansamblu, Proiectul Roşia Montană ar putea crea mai multe locuri de muncă decât se estima iniţial, dacă se iau în considerare atât efectele indirecte, nu numai cele directe ale proiectului.

Astfel, acelaşi proiect are potenţialul de a fi mai mult decât o "sursă de bani pe termen scurt, dacă părţile interesate îl tratează cu atenţie". Practic este o bilă albă, un vot dat celor care sprijină proiectul Roşia Montană. Şi nu e dat de oricine, ci de o firmă care iniţial a făcut parte din Oxford University şi s-a desprins în 1996 ca o companie cu scop lucrativ, realizând o cifră de afaceri anuală de aproximativ 15 milioane de lire sterline.

Mi-e greu să cred că această companie – care a acordat consultanţă unor organizaţii precum UNICEF, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) şi Banca Mondială – ar putea fi manipulată. Dincolo, în Occident, credibilitatea înseamnă totul! Mi-a plăcut când britanicii, culmea, cu mult umor, au vorbit de "blestemul resurselor".

Din când în când apare în presă câte un articol despre un câştigător la loto a cărui viaţă a fost distrusă pentru că nu a reuşit să-şi gestioneze în mod adecvat bogăţia nou dobândită, au explicat cei de la Oxford Policy Management. Acelaşi lucru este valabil şi pentru ţările care descoperă o resursă naturală care, în loc să le îndrume calea spre dezvoltare şi progres, le aruncă într-un tumult nesfârşit sau chiar în conflicte armate. Ăsta-i blestemul!

Trebuie să recunosc cu onestitate că, dincolo de avantajele statului român, simpatia mea pentru proiect a crescut când am văzut atitudinea unor ONGuri apărute precum ciupercile după ploaie. I-am stimat şi îi stimez dintotdeauna pe militanţii şi activiştii civici, dar printre ei s-au strecurat şi unii care şi-au făcut o profesie din asta.

Evident, fără niciun interes material. Am cunoscut la Paris o doamnă bine care nu a muncit în viaţa ei. Zilnic studia ziarele sau rupea netul în două pentru ca a doua zi să trimită sute de scrisori în toate colţurile lumii, protestând pentru încălcarea drepturilor omului, plantelor, pisicilor… Dacă firma nu pricepea aluzia, campania continua la nesfârşit! Iată un mod de supravieţuire.

Cum viaţa m-a învăţat că nimic nu-i fără rost, n-am priceput violenţa cu care unele ONG-uri au atacat proiectul Roşia Montană. Am înţeles doar că la mijloc e vorba de ceva important şi măreţ din moment ce a deranjat atâta lume! Aşa că eu sunt pentru proiect. Şi dacă nu merge sau greşesc ăştia de la Roşia Montană ceva, ce, nu-l putem închide?