Oraşul acesta împuţit, aflat în stăpânirea haitelor de câini vagabonzi, nu mi-a inspirat niciodată vreun sentiment.
Duminică, din Gara de Nord până pe Dinicu Golescu, te însoţea peste tot un miros acru de urină stătută. Ceva mai încolo, sub pasaj, 20 de potăi fugăreau o mâţă jigărită, spre groaza navetiştilor care ieşeau din autogara Basarab şi nu ştiau unde să se mai ascundă. Pe bulevardul aproape pustiu, am fost singurul şofer care a oprit la semafor.
Ce se întâmplă cu Bucureştiul, după 20 de ani de post-comunism? Oraşul pare că a rămas o adunătură de localităţi de provincie - Caracal este primul nume care îmi vine în minte - grupate în jurul unui centru administrativ. Dar sunt multe locuri în această ţară în care lumea ar fi avut decenţa ca, de Sfânta Maria, să nu se calce în picioare şi să nu-şi dea în cap cu sugarii dacă municipalitatea îi miluia cu o călătorie cu vaporaşul. Am mai citit, ieri, că, sătul să dea ochii cu babele care-i cerşesc ajutorul, Sorin Oprescu şi-a făcut intrare separată în primărie. Cei de la site-ul b365 scriu că, pentru noua intrare, s-au spart pereţii şi s-a construit o scară nouă. Chiar dacă povestea asta va lua amploare (ceea ce nu cred, având în vedere concubinajul dintre USL, Antena 3 şi primar) nu-mi închipui că popularitatea lui Oprescu va fi afectată. Bucureştenii îl iubesc. I-a băgat în cartea recordurilor – categoria "cel mai lung cârnat afumat" – le-a făcut stadion şi în curând le va oferi şi o nouă grădină zoologică, cu maimuţici, lei şi măgăruşi.
Nu vreau să-l blamez pe Oprescu pentru ceea ce face. Pur şi simplu asta îi cer alegătorii. Nu cred că vreunuia din miile de bucureşteni veniţi să caşte gura pe noul stadion naţional îi pasă că a costat 240 de milioane de euro, dublu faţă de estimările iniţiale. Alţii finalizează proiecte asemănătoare la jumătate din preţ. Juventus Arena, de exemplu, care are cu 20% mai puţine locuri în tribune, va costa doar 105 milioane de euro. De ani întregi, presa scrie despre costurile imense ale întreţinerii parcurilor din Bucureşti – de cinci ori mai ridicate decât cele ale Parisului. Cel mai iubit dintre mamelucii de sector, Andrei Chiliman, a alocat în 2011, circa 22 de milioane de euro pentru spaţiile verzi. În 2009, întreaga capitală a Franţei a cheltuit 32,83 milioane de euro pentru această activitate. Atunci când cei de la b365 au cerut o explicaţie, purtătorul de cuvânt al primăriei sectorului 1 a declarat: "Mânânci rahat şi scrii numai aberaţii". Un răspuns previzibil. Chiliman n-are nicio şansă să piardă alegerile din 2012 şi n-are de ce să-l sperie investigaţia vreunui amărât de jurnalist. Lumea se uită la faptul că primarul plantează panseluţe, nu că ele au fost cumpărate cu doi lei bucata, faţă de 70 de bani, cât se plăteşte pe piaţă.
Ne puteți urmări și pe Google News
Să nu fiu înţeles greşit: nu am dat aceste exemple pentru a sugera că în sectoarele domnilor Negoiţă, Onţanu sau Poteraş gestiunea banului public e vreun exemplu de transparenţă şi eficienţă. Într-un fel sau altul, situaţia pare a fi cam aceeaşi. Iar acolo unde sunt primari PSD sau PNL, consilierii PDL sunt complici, cel puţin prin tăcere. Ceea ce vreau să spun este că locuitorii acestei capitale sunt vinovaţi, în imensa lor majoritate, că de 20 de ani se lasă furaţi şi păcăliţi de administraţia locală. Le place să primească pomană şi nu se comportă cu nimic diferit faţă de amărâţii dintr-un oraş mort de la periferia Moldovei.
Există, adevărat, o minoritate din ce în ce mai activă, care încearcă să schimbe ceva. Tot mai multă lume renunţă la maşină şi circulă pe jos sau cu bicicleta. La semafor, rar te mai claxonează un nesimţit dacă nu porneşti imediat ce apare culoarea verde. Iar faptul că Oprescu a modificat planurile la axa Nord-Sud şi Hala Matache a fost salvată este o victorie a celor cărora le pasă. Dar încă sunt prea puţini pentru a reuşi să facă din Bucureşti altceva decât un imens cartier-dormitor în care vegetează lumpen-proletariatul care-l regretă pe Ceauşescu şi vede în Casa Poporului o clădire minunată, cu care "ne putem mândri".
- Cât de norocos este primarul Sorin Oprescu
Recomandările noastre
