În noaptea aceasta strigoii, vârcolacii, creaturile nopţii, din România, se fac cete şi se duc la hotare să se bată cu cei străini. Cine câştigă, aduce norocul în ţara lui!
Evident, o sărbătoare dacică, peste care s-a suprapus vopseaua creştină.
Dacii, geto-dacii pentru că după cum arăta Alexandru Busuioceanu în al său "Zamolxis": "Geţii lui Herodot sunt totuna cu dacii, aceste două nume fiind folosite deopotrivă de autorii antici pentru a arăta poporul tracic de la Dunăre şi din Carpaţi", ei bine, noi, dacii, sărbătorim prima zi a din şirul de trei a Anului Nou. Putem să-l sărbătorim şi peste o lună, de ce nu? Două bătăi strică, nu două petreceri!
Vedeţi, dragi padawani şi hobbiţi, Dromichete, Burebista sau Deceneu nu aveau ceasuri Rollex ca să spună că a venit miezul nopţii şi să deschidă, la secundă, sticla de şampanie, neapărat Veuve Cliquot.
Mult mai pragmatici şi mai naturali, dacii petreceau trei zile, notează Herodot. De la lăsatul nopţii în ziua de 29, 30 noiembrie şi 1 decembrie, până seara. Nu sunt deosebiri între zile. Strabon spune că petreceau şi probabil că ăsta este adevărul, că mult ne place să petrecem şi astăzi! Să notăm că evreii, popor vechi și înțelept au, la fel, sărbători de trei zile, începând cu seara primei zile.
M-ați întrebat multe și mărunte, multe întrebări despre daci, dar și despre pandemie.
Recomandările noastre
