De 32 de ani tot așteptăm să aflăm adevăruri despre ce s-a petrecut în decembrie 1989. Cred că dosarele în care procurorii militari au strâns documente și declarații ocupă, fără exagerare, o cameră întreagă.

Am scris zeci de articole în acești 32 de ani, am vorbit cu mulți dintre procurori, însă zilele trecute am citit cele mai tranșante declarații ale unui anchetator cu privire la evenimentele din decembrie 89.

Poate că, într-o zi, o instanță din România va ajunge să judece Dosarul Revoluției și să decidă dacă, pe valul revoltei populare, un anume grup a dat o lovitură de stat și s-a instalat la putere. Lucrurile par, la acest moment, să sune mai bine. Încolțește speranța că, dacă o autoritate a statului cum este Parchetul Militar confirmă multe dintre faptele despre care știam de atunci sau de ani de zile, ne apropiem de adevăr.

Istoria celui mai important dosar al României, niciodată rezolvat de Justiție

În ultimii 6 ani s-au petrecut multe cu acest Dosar al Revoluției. După cum se știe, unul dintre procurorii care s-au ocupat mulți ani de anchetă a fost generalul Dan Voinea. El a fost procuror și în procesul Elenei și Nicolae Ceaușescu, când au fost împușcați la Târgoviște în ziua de Crăciun.

În 2015, procurorul general Laura Codruța Kovesi l-a scos din anchetă, iar în octombrie 2015 procurorii militari au clasat Dosarul Revoluției. Motivul: infracțiunile contra umanității nu erau prevăzute în legea penală.

Decizia produce mari nemulțumiri atât în societatea civilă, dar mai ales la nivelul Asociației Revoluționarilor, condusă de Doru Mărieș. România este din nou condamnată la CEDO pentru tergiversarea dosarului timp de 25 de ani.

Cercetarea penală se reia în 2016, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis redeschiderea Dosarului Revoluţiei în urma cererii formulate de fostul procuror general interimar al Parchetului General, Bogdan Licu.

În aprilie 2019, procurorii Secţiei militare din Parchetul General i-au trimis în judecată pe fostul președinte Ion Iliescu, pe fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, pe fostul șef al Aviației Militare, general (rtr) Iosif Rus, şi pe Emil „Cico” Dumitrescu, fost consilier de stat în Ministerul de Interne și consilier al președintelui Iliescu, puși sub acuzare pentru infracţiuni contra umanităţii. Între timp, Cico Dumitrescu a murit.

În octombrie 2020, judecătorii au identificat o serie de probleme, scăpări judiciare, iar în mai 2021, Curtea Supremă a decis restituirea dosarului la Parchet și refacerea sa. Așa că, dosarul pentru crime împotriva umanității, în care sunt inculpați Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus, stă iar pe loc.

Există dovezi că Iliescu, Brucan și Militaru i-au chemat pe sovietici

Suntem încă mulți care ne amintim secvențele filmate prin care ni s-a transmis informația că „s-a sunat la Ambasada URSS” și s-a cerut ajutor împotriva atacurilor unor teroriști. Sau pe generalul Gușă, vorbind la telefon când i se comunica faptul că la graniță au ajuns trupe sovietice care sunt gata să pătrundă în România.

Acum, în anul 2021, șeful Parchetelor Militare, Cătălin Ranco Piţu, cel care a avizat rechizitoriul din 2019, vine și spune, într-un interviu dat ziarului Adevărul, că există dovezi clare că un grup, condus de Ion Iliescu, a solicitat ajutor militar de la Moscova. Procurorul vine și spune niște lucruri care sunt, de fapt, confirmări ale faptelor, evenimentelor pe care le-am trăit unii dintre noi sau le-am aflat ca jurnaliști. De data asta se invocă existența probelor.

Procurorul Cătălin Ranco Piţu confirmă că au existat convorbiri telefonice cu URSS, dar știe cu certitudine că acestea au fost efectuate din biroul ministrului Apărării, din unitatea din Drumul Taberei. A recunoscut-o chiar fostul preşedinte Ion Iliescu. „Am mai probat, de asemenea, că s-a cerut ajutor militar URSS-ului. În acele condiţii, şi raportat la legislaţia de atunci, acea solicitare de ajutor militar reprezenta infracţiunea de trădare. Ajutorul militar al URSS a fost cerut de către un grup din care făcea parte inclusiv Ion Iliescu, alături de Silviu Brucan, generalul Nicolae Militaru şi alţii, printre care şi şeful Direcţiei Operaţii a Armatei, generalul Eftimescu”, a spus procurorul.

Din păcate, chiar dacă această solicitare, făcută fără aprobarea Parlamentului de atunci, a Marii Adunări Naţionale, constituia infracţiunea de trădare, nu s-a cercetat niciodată în anii care au urmat. Iar astăzi fapta s-a prescris.

Șeful Parchetelor Militare a afirmat că nimeni, niciodată, nu a reușit să probeze implicarea efectivă în evenimentele din Decembrie 1989, pe străzile din Bucureşti sau din alte oraşe ale României, a militarilor străini, aparţinând URSS sau altor state.

„Pentru decembrie 1989, nu există nicio probă cu privire la implicarea directă a acestor agenţi, în sensul ca aceştia să fi tras focuri de armă, să fi provocat sau să fi generat situaţii tensionate. Acest lucru a fost confirmat şi de analizele făcute de către toate structurile militare ale României după evenimentele din decembrie”.

În schimb, procurorii au probat faptul că „acea solicitare de ajutor militar adresată sovieticilor nu a rămas fără răspuns”. S-a descoperit că, „în data de 23 decembrie, la aceeaşi oră, la cele cinci puncte de trecere a frontierei româno – sovietice s-au prezentat împuterniciţii de frontieră ai URSS care au cerut permisiunea de a intra în ţară cu o serie de efective care se aflau de partea cealaltă a graniţei, ca urmare a solicitărilor grupului de care am vorbit”, a spus Cătălin Ranco Piţu. Și a detailat cu niște informații extrem de importante.

Generalul Gușă a salvat România

Evenimentul zilei a scris la începutul anilor 90 foarte mut despre aportul pozitiv al generalului Ștefan Gușă, ofițer al Armatei române, în primele zile ale revoluției. Acest om părea că „mirosise” lovitura de stat, dar cu siguranță se opusese intervenției sovietice în țară. Informațiile însă au fost mereu „pe surse”, fie ele și foarte credibile. De data această relatarea șefului Parchetului Militar are o greutate enormă.

„ Aceste lucruri sunt documentate, am discutat cu toţi aceşti împuterniciţi de la vremea respectivă, trăiesc, sunt rezervişti şi au povestit la unison, în mod cât se poate de clar şi de coerent, faptul că sovieticii au venit pe partea cealaltă a Prutului cu o tehnică ce nu a fost la vedere dar a fost anunţată: ”Avem în spate efectivele de... (inclusiv de blindate) şi vrem să intrăm pentru că am fost chemaţi!”.

De la cele 5 puncte de frontieră, pe linie ierarhică, s-a comunicat în ţară la comandamentul de grăniceri situaţia de fapt, de acolo s-a luat legătura cu generalul Guşă, care pentru sovietici reprezenta la momentul acela şeful Armatei, întrucât Militaru era numit fără a exista un decret oficial în acest sens. Generalul Guşă a dat ordin ca niciun fel de militar străin să nu pătrundă în România iar dacă totuşi sovieticii o vor face, atunci să se deschidă foc împotriva acestora cu toată tehnica din dotare. Deci generalul Guşă a avut un comportament extraordinar la acea vreme. Dacă nu ar fi fost atât de ferm în ceea ce priveşte poziţia Armatei în acel moment, nu ştiu cum s-ar fi scris istoria Revoluţiei şi, ulterior, a noastră. Ar fi fost repercusiuni până în prezent...”, a afirmat procurorul Cătălin Ranco Piţu în interviul acordat ziarului Adevărul.