Printre aceste exemple de suflete arzătoare care au marcat istoria se află și părintele monah Iustin Pârvu, a cărui blândețe și dragoste nemărginită au rămas vii în amintire.
Părintele s-a născut în 1919 în satul Petru Vodă într-o familie creștină tradițională, unde dragostea pentru Hristos i-a fost sădită de mic în suflet, fapt pentru care și-a urmat chemarea launtrică și a ajuns la mănăstirea Durău în anul 1938. Aici a fost călugărit , urmând să facă studiile teologice la seminarul de la mănăstirea Cernica. Între 1943-1944 a fost preot militar al Batalionului 18 Vînători de Munte pe Frontul de Est, din Neamţ până la Odesa, participând la luptele din cel de-Al Doilea Razboi Mondial.
În anul 1948 a avut loc arestarea, părintele fiind acuzat și închis pentru "propagandă religioasă". 17 ani a mucenicit părintele Iustin Pârvu prin temnițele de la Roman,Suceava, Aiud, Baia Sprie, Gherla și Periprava. Deși complet nevinovat, părintele și-a asumat cu totul acești ani grei de suferință, în care s-a adâncit în rugăciune și în dragoste. " Aceasta e cea mai importantă experienţă pe care o poţi avea în timpul vieţii: a te cunoaşte pe tine însuţi. Apoi urmează o perioadă de consolidare pe calea suferinţei, graţie căreia reuşeşti să te cunoşti pe tine însuţi. A fost total şi simplu că noi ne redescopeream la acele ore pe patul suferinţei: era o chemare."
Părintele descrie țelul spre care erau ei chemați în următoarele rânduri: " După ce am înțeles că neamul românesc cere jertfa răbdării noastre, că Dumnezeu a binevoit să suferim acest martiriu ca prin jertfa noastră să ispășim din păcatele neamului, atunci ardea inima în noi să îndurăm orice nedreptate."
Suferința pe care a trăit-o părintele în acel iad nu poate fi cuprinsă nici măcar cu puterea imaginației. Este vorba despre o suferință care absentează din manualele școlare, o pagină esențială a trecutului, fără de care istoria românilor nu este istorie!
În temnițe au fost închiși în mod intenționat cei mai valoroși intelectuali ai României, acei oameni care reprezentau viitorul și soarta țării. Unii au murit acolo fără să se dezică de valorile neamului românesc, alții (precum părintele Iustin) au supraviețuit ca să ne aducă nouă mărturie spre luare aminte! Faptul că ei au reușit să reziste unui sistem cumplit îi face fără îndoială biruitori! Iar biruința lor ne este astăzi întărire și model de credință, căci avem datoria de a duce mai departe neamul și pământul românesc.
" Dacă nu respecți valorile neamului, care sunt identitatea ta în lume, ce să respecți? Dacă nu respecți tradiția, care e legătura ta cu trecutul, e rădăcina ta puternică, cum să mai ai pretenția să reziști în fața loviturilor prezentului și a viitorului? Dacă nu respecți pe Dumnezeu, cum să te mai consideri un om cu destin?"
Noi să mergem înainte cu nădejde și să nu uităm nicio clipă că cel care nu-și cunoaște istoria, riscă să o repete!
Recomandările noastre
