După referendumul din Olanda, Rusia îşi valorifi că substanţial investiţiile în extrema dreaptă şi populiştii europeni pentru scindarea Europei | PULSUL PLANETEI

După referendumul din Olanda, Rusia îşi valorifi că substanţial investiţiile în extrema dreaptă şi populiştii europeni pentru scindarea Europei | PULSUL PLANETEI

Referendumul din Olanda prin care a fost respins Acordul de Asociere al UE cu Ucraina a introdus probleme majore la adresa UE şi al relaţiilor sale cu vecinătatea.

 Mai întâi a sancţionat, întro formulă inedită, Acordul de Asociere şi există tot mai multe forţe în special eurosceptice, dar şi de tip „Russia first” care reclamă revizuirea documentului, amânarea lui şi trecerea din nou prin proceduri, cu impact major asupra Ucrainei, vecinătăţii europene, unităţii europene şi euro-atlantice şi a sorţii clasei politice pro-occidentale de la Kiev, ba chiar şi a războiului din Estul Ucrainei.

Apoi semnalul este unul complet nefast pentru unitatea Europei: iată cum forţe eurosceptice dintr-o ţară pot bloca un proiect european şi pot răsturna o postură de Securitate la nivel transatlantic. Mai mult, impactul acestui vot, combinat cu Panama Papers care-l vizează pe David Cameron, ar putea avea ca rezultat demiterea premierului britanic, ultimul apărător al menţinerii Marii Britanii în UE, şi Brexitul la votul din vară. Deci noi probleme pentru Bruxelles şi pentru toate statele membre, cu impact politic, de securitate, şi de credibilitate inclusiv în propria vecinătate, şi aşa tulburată profund de neratificarea unui acord de asociere convenit, pentru care Ucraina a pierdut Crimeea şi s-a trezit cu agresiunea militară în Donbas, iar ca efect al impactului şi acţiunilor Rusiei în inima Europei, primeşte refuzul de a avea documentul de liber schimb. Iar formula de opt-out, de exceptare a Olandei din Acordul de Asociere cu Ucraina, este greu de interpretat în termeni practici, atunci când e vorba despre spaţiu de liber schimb.

Rusia este cunoscută pentru susţinerea şi finanţarea partidelor eurosceptice din Europa, şi nu de azi, de ieri. Valuri de cerneală s-au scurs pe acest subiect. Nu ştiu dacă este cazul partidelor olandeze şi grupărilor care au determinat referendumul, însă acţiunea lor i-a servit pe deplin interesele blocării intrării Ucrainei în DCFTA- spaţiul de liber schimb european, şi în scindarea Europei. A făcut-o însă cu finanţările în cazul numeroaselor partide eurosceptice, de dreapta-extremă dreaptă, populiste, xenophobe din Europa, aşa cum a expus presa internaţională.

Ne puteți urmări și pe Google News

Să ne înţelegem: nu Rusia a determinat respingerea în Olanda a referendumului pentru Acordul de Asociere cu Ucraina. Nu direct, nu fiind pe deplin responsabilă. Însă ca orice actor mare şi cu potenţă, Rusia a valorificat întotdeauna toate pârghiile şi vulnerabilităţile atunci când le-a identificat, considerându-se întotdeauna în război cu Occidentul şi subminând politicile americane, ale NATO şi UE oriunde în lume, în condiţiile unei excesive pudibonderii europene şi corectitudini politice care a evitat tratamentul în oglindă al Rusiei ani la rândul din partea europeană. Şi astăzi abordările exclud o ciocnire directă atât în susţineri publice cât şi în acţiuni. Nu că cineva ar dori confruntarea cu Rusia, ci doar trebuie să fim conştienţi că absenţa unei abordări serioase extinde vulnerabilităţile.

Spuneam că nu Rusia e vinovată de greşeli, vulnerabilităţi şi găuri de consens ale Europei. Moscova doar valorifică fără preget aceste realităţi. Deci problemele trebuie căutate, deopotrivă, şi în sânul construcţiei europene, în erorile şi deficienţele din construcţie, în slăbiciunile structurale şi sistemul de decizie anevoios şi complet neindicat în situaţii de criză. Însă nici conştientizarea şi apărarea faţă de instrumentarul de război informaţional şi război hibrid al Rusiei nu există.

Olanda nu e la prima ieşire din model. La momentul votării Constituţiei europene, tot Olanda, alături de Franţa, pe baza unei puternice coaliţii cu eurosceptici la putere, au respins la referendum documentul şi au anulat pasul înainte, ba chiar au determinat primul regres al integrării europene. E adevărat, cu votanţi sacţionând politicile din propria ţară, la vot. Apoi tot Olanda a fost cea care a blocat extinderea UE cu România şi Bulgaria în 2004, amânând procesul în 2007, şi a blocat extinderea Schengen pe baza unui acord de coaliţie făcut cu un partid eurosceptic. Iar astăzi, acelaşi tip de combinaţie politică şi lipsă de aplomb şi viziune a pro-europenilor olandezi a dus la prăbuşirea acordului cu Ucraina.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.