După lovitura de stat militară eşuată, dilema Erdogan: mână forte sau democratizare | PULSUL PLANETEI

După tentativa de lovitură militară de stat a cărui ţintă a fost, Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan a luat primele măsuri în forţă pentru preluarea deplină a controlului asupra ţării şi mai ales asupra structurilor de forţă.

Alături de guvernul său, au fost arestaţi 2800 de militari implicaţi şi tentativa de lovitură de stat, iar prezenţa oamenilor în stradă a fost un argument major pentru a putea prelua controlul, pentru că nu există nici o posibilitate de a conduce împotriva propriului popor şi nici trecerea într-o formulă de dictatură militară, cum a traversat Turcia timp de 3 ani în anii 80, nu este o amintire prea plăcută pentru cetăţenii turci.

Dacă tentativa de lovitură de stat din Turcia a fost despre accederea la putere şi controlul acesteia, în subtext, ea trădează şi o puternică ruptură între secularişti şi islamiştii turci. E o primă temă care va trebui abordată de către autorităţile turce după calmarea situaţiei cu soluţii serioase. Totuşi am văzut că nici partidele de opoziţie, ai căror reprezentanţi se aflau în clădirea Parlamentului atacată de către pucişti, nici opoziţia democratică, cea care a ocupat Piaţa Tacsim acum câţiva ani şi a reclamat alunecările autoritariste ale actualului Preşedinte, pe atunci premier, nici cei care contestă tentativa de centralizare a puterii prin modificarea Constituţiei turce prin trecerea la republica Prezidenţială, nimeni nu a susţinut lovitura militară de stat. Un semnal extrem de important pentru celalaltă mare dilemă şi sciziune a societăţii turce.

Improvizațiile care aduc moartea. Sute de români, victime

Prognoza meteo, 20 aprilie. Temperaturile cresc ușor, dar ziua e marcată de ploi

Un alt punct important de ruptură în stat şi în societate s-a dovedit cel între autoritatea legitimă, votată, aleasă şi instalată la putere şi aşa-numitul stat paralel, o reţea de influenţă a unor alumni, absolvenţi şi adepţi ai mişcării clericului Fethullah Gulen, un multimiliardar refugiat în SUA din 1999, care a fost un aliat al AKP şi a premierului Erdogan şi care a fost acuzat ulterior de implicare insidioasă în afacerile Turciei. Şi aici a avut loc o epurare în societate, cu precădere în poliţie şi justiţie, cum a avut loc de două ori în armată, în mandatele de prim ministru ale lui Erdogan, cu ocazia operaţiunilor Ergenekon şi Sledgehammer, acuzate a fi fost lansate de conjuraţii militare ce pregăteau lovitura de stat. Dealtfel, prima reacţie după tentativa de lovitură de stat a fost şi demiterea unui număr de 2700 de judecători care ar avea legătură cu acest “stat paralel”.

După momentul de emoţie de după lovitura de stat şi acţiunile ferme de preluare a controlului pe diferitele componente ale Guvernării, cu precădere în zona militară compromisă de această tentativă, devine foarte important ca Preşdintele Erdogan şi colaboratorii săi apropiaţi din zona guvernamentală să treacă rapid la o reconciliera naţională şi reunificarea Turciei confruntată cu războaie şi conflicte de jur împrejurul său. Aici opţiunile sunt două: regim de mână forte, autoritarism sau democratizare. Cred că astăzi, absenţa de la susţinerea loviturii militare a protestatarilor pentru drepturile omului, secularism, opţiune democratică, oferă o oportunitate de închidere a acestui conflict. Iar semnalul societăţii este coerent, anunţă limitele acceptabilităţii pătrunderii religiei în afacerile de stat, limitele ingerinţelor autoritare şi chiar limitele acceptabilităţi unei centralizări a puterii mai departe.

Şi episodul bazei de la Incirlic şi afacerea statului paralel trebuie încheiate rapid. Dacă există date, probe, elemente clare împotriva clericului Gulen, ele pot fi prezentate Guvernului American pentru a obţine susţinerea pentru anchetarea celor în cauză, pe baza procedurilor şi a regulilor americane. O legare a problemei Gulen de baza de la Incirlic şi închiderea spaţiului aerian care a blocat acţiunile asupra organizaţiei Daesh, autointitulată Stat Islamic, nu este de bun augur, chiar dacă e vorba doar de coincidenţe temporare şi de încheierea arestărilor ofiţerilor implicaţi în tentativa de lovitură de stat. Dealtfel, comandantul bazei a fost deja arestat. Un asemenea semnal de reluare a zborurilor reafirmă contextul bunelor relaţii ale Turciei cu NATO, cu SUA, cu toţi aliaţii săi.

Turcia este un partener important al SUA, este aliat şi membru esenţial al NATO, este partener strategic al României. Stabilitatea şi controlul civil asupra forţelor armate sunt cruciale pentru funcţionarea statului turc şi îndeplinirea angajamentelor sale de Alianţă, aşa cum menţinerea regimului democratic este important pentru susţinerea publică şi acceptabilitatea regimului. Reconcilierea trebuie să aibă loc iar faliile profunde din societate trebuie închise. Turcia e pavăza Europei în faţa instabilităţii din Orientul Mijlociu, că vorbim despre migranţi, terorism, radicalism islamic sau reîntoarcerea luptătorilor europeni din teatrele de operaţiuni teroriste. Şi e foate importantă pentru Marea Neagră, viitorul summit al Alianţei(după cel informal de anul viitor, din aprilie la Bruxeles) va avea loc la Istanbul, de unde şi nevoia ca România să angajeze imediat după stabilizarea situaţiei guvernul turc pentru pregătirea viitoarei agende a summitului.