Important drum fluvial internaţional, Dunărea curge domol sau alert, prin spaţii însorite sau întunecate, râul norilor făcându-şi culcuş în unduirile apei în care se oglindesc, iar bazinul ei de colectare de peste 800000 de km 2 reprezintă 8 procente din teritoriul european.

Când lunecarea neîncetată a obosit-o peste măsură, Dunărea face un popas în deltă pentru a-şi recăpăta forţa cu care să plonjeze nerăbdătoare în marea care o primeşte cu apele deschise întocmai cum o mamă îşi primeşte copilul.

Artistă desăvârşită, ea creează o rezervaţie a biosferei, numită în taxonomia internaţională a IUCN ,,parc naţional,, şi, ce-i drept, nu poate trece neobservată strădania ei: climatul este favorabil pelicanilor greoi, dar şi lebedelor graţioase sau peştilor iuţi care se strecoară printre unde şi fac sărituri de acrobaţi la suprafaţa apei în căutarea gâzelor întrezărite prin luciul asupra căruia se reflectă stropi de lumină.

Clipocitul undelor pare un zumzet de albine şi toate acestea îţi amintesc de omul pieritor, de eternitatea naturii şi de curgerea ireversibilă a timpului.

Fire de gând se adaugă la fuiorul tors de crudul destin, oamenii care trec pe maluri sau pe canale sunt alţii, generaţiile se succed neîncetat, dar valsul său este apreciat de toţi, rând pe rând.

Nobili şi răzeşi, plugari şi  meşteşugari, oameni de artă şi ingineri, tineri şi vârstnici află legenda fluviului, îi admiră prezenţa, se lasă purtaţi cu gândul de melodia vieneză, imaginându-şi cum acordurile muzicale redau pasiunea clocotitoare, misterele nedescifrate, avânturile temerare spre culmi şi plonjările în gol de pe stânci abrupte.

In zonele nepopulate, animelele vin şi îşi privesc mirate chipurile în apă, bobocii îndrăzneţi de floare se reflectă în unde, iar sălciile îşi apleacă sfioase capetele să poată prelua vitalitatea şi prospeţimea micilor ei valuri.

In zonele industrializate, Dunărea este supusă, fără să poată crâcni, de forţa oamenilor prin utilajele lor, dar ea ştie că are o misiune nobilă şi nu se revoltă decât arareori...

La Porţile de Fier, spre exemplu, puterea debitului ei şi volumul uriaş de apă se transformă în energie, iar în Deltă undele ei formează canale, permiţând localnicilor să pescuiască, iar păsărilor, peştilor şi altor vieţuitoare să trăiască în armonie într-un loc unic pe pământ.

Oraşele construite pe cursul ei sunt, de asemenea, dovezi ale preţuirii pe care germanii, austriecii, bulgarii, românii şi alte popoare i-au acordat-o de-a lungul timpului.

Astfel, fluviul, în care curgerea apei şi curgerea timpului se confundă, aduce spre generaţiile noi poveşti vechi cărora patina timpului le conferă farmec, invitându-ne la reflecţie şi la reconfigurarea adevăratelor criterii valorice ale vieţii.

Elev: Istrate Alin Profesor coordonator: Florea Mihaela Colegiul Tehnologic ,,Grigore Cerchez’’, clasa a XI-a F

Amănunte despre proiect găsiți în articolul de mai jos:

„Valsând cu Dunărea prin Europa”. Cum văd copiii locul României în UE