Evenimentul Zilei > Actualitate > Dumnezeu şi Darwin îşi împart teritoriile
Dumnezeu şi Darwin îşi împart teritoriile

Dumnezeu şi Darwin îşi împart teritoriile

Ştiinţa şi religia nu au de ce să intre în conflict dacă niciuna dintre ele nu calcă pe alături şi nu intră pe „teritoriul” celeilalte. Aceasta este, pe scurt, concluzia la care au ajuns participanţii la dezbaterea pe tema „Teoria evoluţiei şi religia: coexistenţă sau conflict”, desfăşurată ieri la Institutul Cultural Român.

La dezbaterea organizată de British Council în parteneriat cu Ziarul Ştiinţelor, ICR şi Asociaţia pentru Dialogul dintre Ştiinţă şi Teologie au participat un genetician, doi teologi, un filozof şi un istoric al ştiinţei.

„Sper să ajungem la o situaţie în care să pierdem aceste poziţii extreme, situaţie în care, pe de o parte, oamenii de ştiinţă atacă religia, iar pe de altă parte conservatorii îi atacă pe biologi. Sunt multe moduri în care coexistenţa a fost obţinută. Darwin însuşi a scris odată că ar fi absurd să sugerezi că cineva nu poate să fie teist şi să creadă totodată în evoluţie”, a explicat John Hedley Brooke, profesor la Oxford University, specilizat în istoria ştiinţei, şi totodată preşedintele International Society for Science and Religion.

Teoria evoluţiei, ironizată drept "teoria maimuţei"

„Nu ar trebui să încercăm să demonstrăm o propoziţie religioasă, ca de exemplu existenţa lui Dumnezeu, prin dovezi ştiinţifice. Au fost făcute încercări de a construi un sistem teologic pe baze ştiinfice, dar au fost sortite eşecului. Unul dintre motivele pentru care lucrarea lui Darwin a fost aşa controversată în secolul al XIX-lea a fost faptul că ştiinţa fusese folosită de două-trei secole pentru a demonstra existenţa lui Dumnezeu. Isaac Newton, de exemplu, nu putea explica frumuseţea sistemului solar fără existenţa unui creator divin. Pentru Newton, cele două idei erau legate”, a continuat Brooke.

„În SUA teoria lui Darwin a fost adesea atacată pentru că ar fi „teoria maimuţei” şi asta reprezintă o neînţelegere completă a ceea ce a spus Darwin. Pentru că Darwin nu spune că ne tragem din maimuţe, ci faptul că noi şi maimuţele avem un strămoş comun. Din teoria lui nu reiese faptul că fiinţele umane sunt maimuţe”, a explicat britanicul.

Octavian Popescu, profesor de genetică moleculară la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca şi totodată membru corespondent al Academiei Române, a arătat că unul dintre cele mai bune exemple de amestec al credinţelor religioase cu teoriile ştiiinţifice e reprezentat de „design-ul inteligent”:„Adepţii „proiectului inteligent” au drept motivaţie descoperirea lui Dumnezeu prin ştiinţă. Or, credinţele religioasele ar trebui să îşi găsesească justificarea în bazele solide ale revelaţiei şi nu în cunoaşterea ştiinţifică”.

„Oamenii de ştiinţă contemporani nu mai sunt preocupaţi de obţinerea dovezilor în sprijinul teoriei evoluţiei, ci de înţelegerea cât mai corectă a procesului evolutiv”, Octavian Popescu, genetician

Radu Preda, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Babeş Bolyai din Cluj, a spus că diferitele confesiuni ar trebui să evite capcana de a împrumuta limbajul şi argumentele ştiinţifice pentru a dovedi existenţa lui Dumnezeu.

„Eu nu pot să fiu de acord cu interpretările unor cercuri evangheliste, mai cu seamă americane, ce confundă Geneza cu un tratat de fizică sau de cosmogonie în sensul ştiinţific. Pentru că dacă luăm scriptura mot-a-mot şi nu îi înţelegem duhul, nu înţelegem că e o revelaţie, iar nu un tratat de ştiinţă, concluziile sunt eronate. Nu poţi pretinde din partea religiei să explici structura atomului, iar cei care vin totuşi dinspre religie şi vor să explice ei cum e cu atomul, de obicei ori sunt caraghioşi ori sunt furioşi, în orice caz nu sunt credibili”, crede el.

„Pe de altă parte nu putem să lăsam în afara discuţiei nici tendinţa ideologizantă a celor care dinspre ştiinţă venind au pretenţia şi uneori obrăznicia de a fi în posesia explicaţiei ultime a existenţei. În momentul în care aceste două categorii intră în contact, se declanşează nu un război între argumente teologice şi argumente ştiinţifice, ci un război între două ideologii: o ideologie materialist-ştiinţifică şi o ideologie teologico-cvasibiblică”, a continuat Preda.

Richard Dawkins, combătut

Mircea Flonta, profesor de filozofia ştiinţei la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti şi membru corespondent al Academiei Române, consideră că oamenii de ştiinţă care spun în numele ştiinţei că nu există Dumnezeu fac o eroare: „Din punctul meu de vedere, nu există nicio bază pentru un conflict între ştiinţă şi religie. Acest conflict este alimentat de unii care afirmă, pe de o parte, că au dovezi ştiinţifice împotriva evoluţionismului, şi de alţii, cum este cunoscutul Richard Dawkins, de pildă, care susţine că de la ştiinţa evoluţionistă, printr-o raţionare corectă şi aproape constrângătoare, se ajunge la ateism. Noi nu avem niciodată posibilitatea de a cunoaştea controlat şi criticabil ceea ce trece dincolo de limitele experienţei”.

Pe de altă parte, pentru Brooke, atitudinea celor care susţin că ei deţin adevărul şi că nu trebuie să ia în serios ceea ce spun oamenii de ştiinţă este o dovadă de obscurantism, iar limbajul ştiinţific şi cel religios nu trebuie confundate: „Ştiinţa şi religia pot coexista deoarece răspund la întrebări diferite despre locul nostru în univers”.

Părintele Constantin Necula, conferenţiar universitar la Facultatea de Teologie a Unversităţii Lucian Blaga din Sibiu, a spus că, în timp ce ştiinţa răspunde la întrebarea „ce”, religia răspunde la întrebarea „cine”.

„La două decenii de la căderea comunismului se pune iarăşi întrebarea cum pot fi readuse în dialog argumentele de tip valoric şi cele experimentale, respectiv convingerile cu certitudinile. Şansele unui dialog autentic dintre religie, care nu mai este sinonimă obscurantismului şi ştiinţă, care nu se mai reduce la scientism, nu sunt deloc neglijabile”, Radu Preda, teolog

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News