Începând cu 7 martie 1782 (după decretul lui Iosif al II-lea din 4 iulie 1781) românii braşovecheni emit mai multe memorii autorităţilor locale şi vieneze, prin care cer aprobarea pentru ridicarea unui edificiu religios, motivând că sunt peste 140 gazde şi sunt prea departe de biserica din Şchei.

Bogatul negustor şcheian Ştefan Nicola, aromân originar din Ianina, se obligă faţă de magistrat că va suporta toată cheltuiala construcţiei.

Ca urmare, în 10 octombrie 1782, prin decretul 7.355 guvernial se aprobă doar o capelă (Bothaus) şi un cimitir împrejmuitor „lângă Cazarme”, întrucât în zonă exista o unitate militară (în parte păstrată şi azi în apropiere de str. De Mijloc, colţ cu str. Bisericii Române).

Deja în anul următor, în 1783 biserica este ridicată, iar din acelaşi an strada primeşte numele „Strada Bisericii Române” (până în anul 1965, când i s-a dat strada a primit numele de „str. Operetei”, revenindu-se la vechea denumire după Revouţia din 1989).

„Cu ajutorul lui Dumnezeu – se spune în pisania de la intrare – s-a ridicat această biserică cu cheltuiala dumnealui Nicolae Ştefanu de la Ianina, în zilele Prea Înălţatului Iosif al II-lea, spre veşnică pomenire, cumpărând şi locul tot Dumnealui, 1783 mai 11”.

Pe un Ceaslov vechi al bisericii din Bod (jud. Braşov) se adaugă: „În 1785 au venit Prea Sfinţitul Vlădică Ghedeon şi au sfinţit biserica din Braşovul vechi şi când s-au întors a sfinţit şi biserica din Codlea”.

Inscripţia aşezată la intrare ne oferă noi amănunte: „Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu încuviinţarea Fiului şi harul Sfântului Duh s-a zidit acest Sfânt lăcaş în anul 1783.

S-a pictat în tehnica frescă de către pictorul Iosif Vasu între anii 1947-1949, iar în urma incendiului din 1977 această pictură a fost distrusă, păstrându-se în tinda bisericii scenele: Izgonirea din Rai şi Arhanghelul Mihail”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric