Editura Evenimentul si Capital

Ducu Bertzi și relația sa intimă cu tânăra Alberta

Autor: | | 3 Comentarii | 16825 Vizualizari

Când i-a mângâiat rotunjimile rubiconde în fața mea și a început să cânte „M-am îndrăgostit numai de ea” mi-a căzut pixul din mână. Alberta este una dintre cele patru amante ale sale. Toate sunt doar niște chitare.

La auzul vocii sale baritonale, ușor răgușită de la tabac – așa cum îi stă bine unui bărbat care a știut ce vrea de la viață – se ridica, în urmă cu 30 de ani, un stadion întreg în picioare. Toată lumea îi știa cântecele pe dinafară, fredona și rezona cu armoniile chitării sale. A crescut fix acolo unde, la propriu, se agață harta în cui, la Sighetul Marmației, dar și oltenii, moldovenii, bănățenii, dobrogenii sau bucureștenii au lăcrimat, or s-au bucurat, pe versurile trubadurului moroșan. Nu este cântăreț de muzică populară, dar multe din piesele sale au influențe folclorice. Cenaclul Flacăra i-a fost rampă de lansare, dar nu s-a limitat la el. A răzbătut de unul singur. Culmea este că, astăzi, puștii, care nici nu erau în plan pe vremea când melodiile sale erau hit-uri la radio, îi știu cântecele pe de rost. Este, dacă se vrea comparația, un Bob Dylan al nostru. Unul dintre ultimii folkiști. Numele său este Ducu Bertzi.

Alinierea planetelor

Ca orice mara mureșean care se respectă a venit la întâlnire respectând „sfertul academic”. Ducu și-a adus cu el și una dintre chitări că, niciodată nu se știe... Cum este viața de cântăreț la 63 de ani? Nu că Mick Jagger și alți rockeri n-ar performa și la niște ani mai mulți, dar începe să mai scârțâie sănătatea.

Trage adânc din țigară și, parcă, oftează, un pic: „Cum să spun, solicitări sunt multe. Aș vrea să răspund la toate, da’, câteodată, am nevoie și de o pauză. Mai doare, e mai greu, da’ trec peste stările astea. Ceea ce știu este că, atunci când sunt pe scenă mi se aliniază planetele. Scena îmi dă forța de care am nevoie să funcționez la standard. E un medicament!”.

Câte concerte a susținut în cariera sa, că se vorbește de un total de circa 1500 de reprezentații? Se amuză: „Nu! Sunt undeva între 4500 și 5000! Păi, numa’ 1400 au fost la Cenaclul Flacăra. Acolo eu am intrat la ediția 300 și ultima a fost cu numărul 1700”.

Câte spectacole avea pe an, acum trei decenii, și câte are astăzi? Mai multe, mai puține? Se mândrește: „Mult mai puține ca acum! Atunci cântam mai mult sâmbăta și duminica. Acum am tot timpul cântări”.

Diferența dintre folk-ul american și cel românesc

A avut și Ducu Bertzi, în preajma sa, celebrele „troopies”, fetele care însoțeau artiștii în turnee? Se îmbujorează, vizibil: „Da. Pe vremea cenaclului. Erau multe, nu le mai știu numărul. Era ciudat cum puteau să ajungă peste tot. Că în autocar cu noi n-aveau voie și mașini erau puține. Ne urmăreau cu trenul”. Mai adaugă că fetele nu veneau special pentru un om sau o trupă anume, ci pentru mișcarea în sine. Se spune despre Ducu Bertzi, ca despre mulți alții din generația sa, cum ar fi: Nicu Alifantis, Victor Socaciu, Mircea Vintilă, Vasile Șeicaru, Mircea Baniciu, că este cântăreț de muzică folk. Or, această muzică este, cumva, un împrumut de pe la americani. Peste ocean muzica folk este un fel de muzică populară. La noi ce a fost și ce este? Care-i definiția? Se frământă, o țărâ:

„N-aș putea spune muzică populară... Sigur, folk-ul american a fost perceput ca o muzică protestatară. E limpede că am preluat termenul de la ei... Dar, la noi, s-a mers mai mult pe partea versurilor de dragoste”.

Iubitele sale: Alberta, Niagara, Sharon și Negruța

Melodiile sale au, clar, influențe din muzica folclorică. Cât la sută din armoniile sale sunt creații proprii și cât prelucrări din folclor? Calculează, cu voce tare: „Înregistrate la Uniunea Compozitorilor am cam 100 de piese, toate ale mele, plus alte vreo 20 preluate”.

Și, ce viitor mai are muzica folk în România? Pe vremuri, în urmă cu 30 de ani, melodiile lui Ducu Bertzi erau știute pe dinafară de toți cei care au, acum, peste 45-55 de ani. Azi, cum prinde muzica sa la tineri? Ducu Bertzi e convins că folk-ul are viitor: „Văd în sălile de concerte asta. Uite, am fost, recent, la Cluj. Am avut două spectacole. Unul într-o sală mare, cu 500 de oameni, și altul într-un club. Cel din sală a fost un «remember» al Cenaclului Flacăra și toată lumea știa versurile pe de rost. Iar, în club, tinerii au cântat cu mine melodii care erau mai bătrâne decât ei. «Floare de colț», de pildă are 30 de ani. Și ei o cântau cu mine...”.

Își mângăie chitara cu afecțiune. Este o Taylor a cărei preț de catalog e de vreo 2.500 de euro. „Am avut mare noroc cu ea... Am fost la Dublin cu ea și am lăsat-o în cala avionului. Au trântit-o, s-a spart tocul de protecție, da’ a scăpat”. Mai povestește că s-a pricopsit cu ea în Canada, la Calgary, unde chitara cu care trebuia să le cânte românilor de acolo i-a fost rătăcită de compania aviatică: „Am împrumutat-o de la un magazin, da’ când am auzit ce bine sună am cumpărat-o a doua zi. Am botezat-o Alberta, după numele statului canadian”. Acasă, Alberta mai are trei surori: Niagara, Sharon și Negruța.

Valiza cu amintiri din tinerețea sa

Primul premiu, de pe urma muzicii sale, l-a primit, la 18 ani, la un festival din Sighetul Marmației, și a constat într-o... valiză. Ce a făcut cu ea? Amintirea îi face plăcere. „Se întâmpla în 1973. Era o valiză crem, din imitație de piele. În acel concurs puteam să-mi aleg premiul: O chitară sau valiza. Cum chitară aveam, am luat geamantanul. Am umblat cu el, peste tot prin țară, până în 1990. Îl am și acum. Funcționează pe post de seif al amitirilor mele”.

A venit, însă, și rândul său să ofere premii tinerilor folkiști. În ultimii trei ani, la festivalul de folk de la Sighet a cadorisit trei tinere spreanțe cu câte o valiză. Numai că nu din imitație de piele, ci Samsonite. Dar din dar se face rai!

Astăzi, cât căștigă de pe urma unui concert? Care e tariful său? Se poate îmbogăți cineva de pe urma muzicii folk în România? Sau e doar un hobby care se autoîntreține? Ca toți artiștii, Ducu Bertzi este prudent când vine vorba de bani: „Negocierea este confidențială și profitul diferă de la un eveniment la altul. Nu am un mercurial. Una este să cânt la un eveniment privat, alta la un spectacol într-un club cu 100 de spectatori și cu totul altceva la un concert în aer liber”.

“Floarea de colț” din maternitate

I s-a întâmplat să cânte la nunți, botezuri sau petreceri? Dacă da, cititorii curioși s-ar întreba cât i-ar costa să-l aibă pe Ducu Bertzi pentru oră, doar pentru ei? Recunoaște că a cântat și la astfel de evenimente: „Mi s-a întâmplat să cânt și la o naștere! Acum, în septembrie”. Povestește că l-a sunat un tătic, care i-a luat numărul de telefon de pe site-ul oficial și l-a rugat să vină la maternitate să-i cânte nevestei sale care tocmai îi năștea doi gemeni, băieței. „Vroia să-i cânt «Floare de colț». Nu am vrut să primesc niciun ban”. Povestește că, la intrarea în spital, l-a luat bodyguardul la întrebări că ce caută cu chitara acolo. N-a putut să intre în secția mămicilor: „Mă așteptau inclusiv doctorițele... Mai bine că n-am intrat acolo că cine știe ce nașteri spontane urmau”, râde moroșanul. A ținut un recital în grădina spitalului și a primit niște aplauze care i-au umplut sufletul și nu portofelul.

CTP il face PRAF pe Gica Hagi! Cel mai dur ATAC la Rege! Ce l-a scos din minti pe jurnalist

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Suete de colectie

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI