Drumul sperantei a inceput acum 10 ani, cand a trebuit sa ma despart de sotul meu si sa incep o viata noua, dar nu lipsita de dificultati.
Viata alaturi de sotul meu devenise insuportabila pentru mine si pentru copii. Totul a inceput atunci cand a ramas somer. A inceput sa bea mai intai banii de somaj, apoi a inceput sa vinda din casa lucrurile.
Eu munceam de dimineata pana seara la o fabrica de confectii a carui patron era italian. Lucaram si cate 10 ore pe zi, sambata, duminica. Intr-o zi, am obervat ca incep sa dispara lucrurile din casa si incet, incet casa noastra se golea. Am incercat sa discut cu sotul. La inceput, imi spunea ca nu stie nimic, iar cand au inceput sa lipseasca televizorul si masa, sustinea ca o face doar ca sa platesca datoriile care se cam adunasera cu timpul.
Certurile noastre, lipsa lucrurilor, datoriile, ma faceau sa ma gandesc tot mai mult la o eventuala plecare in Italia, unde locuia una dintre surorile mele. A fost greu sa ma decid, stiind ca trebuie sa-mi parasesc copii. Pe fetita, fiind mai mare, am fost nevoita sa o las in grija surorii mele, iar baietelelul in grija mamei, deoarece sotul nu era capabil, din cauza bauturii si a starii in care ajunsese.
Am venit cu speranta de a reusi sa ofer copiilor o casa linistita si plina de dragoste. Asemeni tuturor celor care vin in Italia, a trebuit sa invat limba si sa caut cat mai repede un servici. In apartamentul unde locuia sora mea mai locuiau si alte persoane, dar am avut noroc sa pot dormi in pat. Dorul de copii imi umpleau ochii de lacrimi, dar stiam ca trebuie sa reusesc pentru ei. De multe ori am vrut sa renunt si sa ma intorc.
Am inceput sa lucrez cateva ore ca "badanta" la o familie. Aici am invatat sa gatesc, sa fac curat, dar nu pentru ca eu nu stiam, ci modul italienilor de face lucrurile sunt diferite de al nostru. Prin intemediul acestei familii am reusit sa cunosc si altele si in aceast mod sa lucrez si cate 10 ore pe zi. La fel lucram si in Romania, insa cu bani adunati aici am reusit sa cumpar apratamentul mult visat si chiar sa-l mobilez.
Imi place munca de badante mai mult decat cea din fabrica. Acolo stateam 10 ore la masa de lucru, intr-o hala mare si intunecoasa. Aici ma duc patru sau cinci ore intr-o casa, fac curat mai vorbesc cu stapana casei si apoi am plecat in alta parte. Imi doresc sa ma pot reintoarce in tara, dar deocamdata salariile din Romania sunt inca mici si nu reusesti nici sa iti platesti datoriile, ca sa nu vorbesc de preturile care sunt mai mari ca Italia. Un salariu nu poate acoperi cheltuielile pentru o familie de trei persoane.
Pentru mine, drumul sperantei se va incheia atunci cand ma voi reintoarce pentru a fi alaturi de copii. Sursa: it-si-ro.com
Recomandările noastre
