Cătălin Niculae, director administrativ „Teen Challenge România”, a fost invitat la podcastul Hai, România,  în compania moderatorului Manu Ionescu, pentru a povesti despre lumea sumbră în care a trăit. Emisiunea scoate în prim plan importanța sprijinului familiei în lupta cu drogurile și consecințele pe care le-a suportat Cătălin Niculae în urma consumului. Părinții au sperat că în urma timpului petrecut în închisoare dependența de heroină va dispărea, însă nu a fost așa.

Această ediție pune accentul pe multiplele încercări ale unui tânăr de 22 de ani care nu reușea să treacă peste sevrajul psihologic ce îi otrăvea mintea. Cu toate că părinții plângeau și îl rugau să nu plece, Cătălin Niculae spune că din cauza drogurilor ajunsese să nu-l mai intereseze lumea din jur.

Sprijinul familiei a fost un element crucial

În acea perioadă, tinerii care se drogau erau văzuți și percepuți ca fiind un exemplu pentru copii mai mici.

În ceea ce privește „demascarea” lui Cătălin Niculae, sora lui a reprezentat motivul pentru care familia a aflat de activitățile lui. Ca urmare, neștiind ce presupune consumul de droguri. După o vizită la spital, mama acestuia a stat cu el timp de trei săptămâni în casa cu speranța că nu va mai consum.

„S-au speriat nu știau cu ce se mănâncă, nu știau ce înseamnă dependența. Le-am spus am mers la spital m-am internat, am stat 24 de ore și am plecat, nu voiam să mă las. Aveam deja 22 de ani și am intrat cu mama trei săptămâni în carantină s-a închis în casă cu mine, trei săptămâni a stat în casă, lângă mine cu cheia legată de gât, nici măcar la ușă nu se ducea. Venea tata și îi aducea mâncare. Au înțeles că e un tratament, eu luam un tratament. Am fost de 24 de ore la spital, însă de acolo am ieșit cu o rețetă. Cu niște calmante care mă țineau aproape adormit toată ziua. Și ea a stat cu mine în casă ca eu să nu ies în perioada aia afara  să mă droghez”.

„Însă problema a fost după alea 3 săptămâni, când mi-am spus gata am rezolvat! Am ieșit afară în ziua aia, m-am dus și m-am rugat. După 3 săptămâni, scapi de sevraj, de durerile fizice, dar problema nu e neapărat fizică și psihică. Nu mai puteai să te mai întorci încă odată la celelalte și m-am întors la seringă. Când a văzut mama că am consumat și-a dat seama că e destul de gravă problema. La un moment dat nu se mai găseau, se închiseseră granițele și erau foarte multe controale atunci și nu mai intra heroina în țară. Nu găseam se scumpise bila de 10 ori de 20 de ori”.

Condamnarea la trei ani cu executare

În urma condamnării la trei ani de închisoare, Cătălin Niculae a crezut că va scăpa de droguri. Același lucru l-a crezut și mama lui. Aceasta  a preferat să îl vadă închis decât să continue pe acest drum distructiv. Ca urmare, a stat închis în penitenciarele de la Jilava și Rahova cu speranța că va ieși mai bine decât atunci când a intrat.

„La un moment dat, pentru că aveam foarte multe infracțiuni la activ, iar problemele cu politia începuseră să se înmulțească. Mă prindeau din ce în ce mai des și așa am fost până de vreo două, trei ori în arest. Însă în 2003 am fost prins, arestat și condamnat la 3 ani de închisoare cu executare. Am stat 3 ani de zile închis. Am fost închis la Jilava, am fost închis la Rahova și am crezut că acolo scap. Am rugat-o pe mama: mamă am și eu nevoie de un avocat. Furasem ceva și oricum cu un avocat bun puteam foarte ușor să ies. Era un viciu de procedură greșiseră în declarații martorii și se putea fructifica și puteam să ies. Mama a spus nu, mai bine vin să te văd aici decât la cimitir”.

În concluzie, timpul petrecut în spatele gratiilor nu l-au ajutat foarte mult. Toată speranța că în urma timpului petrecut în penitenciare îl va ajuta să treacă peste s-a spulberat în momentul în care a ieșit și a îmbrățișat vechile obiceiuri.