Chiar dacă propaganda turcă exagerează, un lucru e evident, Turcia a dat lovituri puternice forțelor siriene în timpul bătăliei pentru Idlib, Ba, mai mult, turcii și milițiile aliate lor au reușit să recupereze o parte din terenul pierdut. Din ce spun experții militari, asul din mâneca lui Erdogan au fost noile drone și strategia ingenioasă a turcilor.
De unde au apărut aceste arme extrem de eficiente, aflăm dintr-o analiză făcută de site-ul rețelei de televiziune Al Jazeera.
Militarii turci au putut vedea cât de eficiente sub dronele încă din timpul campaniei aeriene pe care americanii au dus-o împotriva jihadiștilor din Pakistan.
Cum, însă, SUA ezită să vândă tehnologie de ultimă oră chiar și aliaților, Turcia a început să caute în altă parte. Opțiunea inițială a fost Israelul. Turcia a cumpărat un număr mic de UAV-uri Hero, dar din nevoia de a avea controlul atât asupra tehnologiei, cât și a informațiilor pe care aceasta le obține, a decis să-și producă singură avioanele fără pilot.
Geniul din spatele reușitei se numește Selcuk Bayraktar. În 2004, își făcea cu succes studiile postuniversitare la Universitatea din Pennsylvania. Și-a abandonat, însă, teza de doctorat, preferând să se întoarcă în Turcia ca să-și înființeze propria companie, Baykar Technologies, care a început să producă drone pentru armata turcă.
Era un moment extrem de favorabil pentru o astfel de afacere. Turcia avea nevoie de astfel de aparate fără pilot pentru a le folosi împotriva separatiștilor kurzi. Acest lucru i-a oferit lui Bayraktar posibilitatea să arate ce poate, iar UAV Bayraktar TB2 s-a dovedit ideal pentru armata turcă în operațiunile împotriva PKK.
Ceva mai târziu, armata turcă a reușit să testeze tactica combinată, drone / artilerie împotriva kurzilor sirieni. Această tehnică este utilizată acum și în Idlib.
Ca răspuns la atacul aerian asupra unei unități mecanizate din apropierea orașului Idlib (în care 34 dintre soldații lor au fost uciși), militarii turci au desfășurat zeci de drone și au lansat o serie de atacuri asupra vehiculelor și pozițiilor siriene.
Au fost utilizate nu numai aparate de tip Barayktar TB-2s, ci și noul UCAV (vehicul aerian de luptă fără pilot) ANKA-S, o dronă puternic înarmată și conectată la satelit, care a primit botezul focului chiar în Siria.
Strategia turcească mizează pe drone în două moduri. E vorba, pe de o parte, de folosirea lor pentru a semnala artileriei cu bătaie lungă unde se află inamicul. Pe baza informațiilor astfel obținute, armele autopropulsate Turkis și lansatoarele de rachete au reușit să lovească coloanelor blindate ale guvernului sirian. De asemenea, dronele au atacat pozițiile și vehiculele inamice cu mai mute tipuri de muniție, fabricată special pentru ele de fabricile turcești de armament.
Marea surpriză a fost, însă, faptul că dronele au fost capabile să atace aeronavele inamice și mai ales, în premieră pe un câmp de luptă convențional, au zburat în escadrile, astfel încât au copleșit sistemele de apărare antiaeriană ale sirienilor.
Această tactică a avut un efect devastator, oferind milițiilor aliate turcilor un avantaj semnificativ.
Vor reuși aceste drone și strategiile turcilor să schimbe soarta confruntării din Idlib? Specialiștii Al Jazeera nu sunt convinși. Dronele nu sunt invulnerabile. Se deplasează relativ lent și pot fi doborâte de un adversar bine înarmat. De altfel, în Siria, trei drone ANKA-S au fost distruse deja de apărarea antiaeriană siriană.
Oricum ar fi, succesule obținute pe câmpul de luptă de dronele turcești s-au dovedit extrem de bune pentru afaceri. Douăprezece TB-2s au fost vândute în Ucraina și alte șase au fost cumpărate de Qatar. Vor urma probabil și alte contracte, pentru că lumea pare că a intrat într-o epocă în care armele sunt singurele care vorbesc.