Opinii EVZ
Drama „războiului lung” din Estul Ucrainei, unde rușii vor să facă trupe ONU din voluntarii din linia întâi. Pulsul planetei
Teoria „războiului lung” este una clasică și are reflectări în special în spațiul ce implică SUA în perioada contemporană, chiar dacă există și variantele clasice ale războiului de 30 de ani (francogerman, 1618-1648) sau a celui de 100 de ani (între Anglia și Franța, 1337-1453).
Războiul Coreii, Vietnamul, Afganistanul (pentru SUA după 2001 și pentru URSS 1979-1989) sunt câteva mostre ce ilustrează conceptul de război lung, așa cum e și cazul războiului din Orientul Mijlociu sau a celui dintre India și Pakistan, sau al recent-încheiatului război din Columbia. Astăzi, conflictul generat de agresiunea militară din Estul Ucrainei se cronicizează tot mai mult și devine un război lung, cu toate efectele unei confruntări îndelungate, în care mor zi de zi oameni, dar care a intrat în mersul și obișnuința cu viața de zi cu zi a Ucrainei și a lumii și amenință să devină chiar un „război uitat”.
În februarie anul viitor se împlinesc 4 ani de la anexarea Crimeii și agresiunea militară rusă din Estul Ucrainei. Rezultatul este peste 10.000 de morți între care 3.000 de civili, peste 1,7 milioane de refugiați interni de război, pentru 4,4 milioane de oameni afectați de ostilități, 3,8 milioane dintre ei reclamând intervenție și asistență de urgență. Și azi mor, în continuare, un om la 2-3 zile și unul e rănit zilnic. Războul merge înainte și-și reclamă victimele.
Ucraina devine un caz clasic, alături de Siria, în care nu numai că nu există un acord de pace, dar nici încetarea focului nu este respectată. Formatele paralele de soluționare a conflictelor – Minsk 2, Normandia, formatele SUA- Rusia, pe linia întâlnirilor și negocierilor Volker-Surkov, au o caracteristică clasică a conflictelor înghețate din spațiul post-sovietic, respectiv faptul că formatul de negociere nu controlează Comisiile Unificate de Control, respectiv structurile militare din teren, de format tripartit, în care statul suveran este însoțit de trupele separatiste (ruse și pro-ruse) și de Rusia însăși în acest format.
Deci conflictul din Ucraina are caracteristicile unui război lung, care tinde să devină un război uitat, la nivel internațional, un război de joasă intensitate în care mor oameni constant. Dacă Kievul a reușit ridicarea vizelor și Acordul de Asociere, inclusiv punerea în aplicare a Acordului de Liber Schimb extins și aprofundat (DCFTA) cu UE, în regiunile pseudo-republicilor populare Donetsk și Luhansk, 85% din populație visează la refacerea Uniunii Sovietice, potrivit datelor estimative existente pe teren.
E ciudat, pentru că în Estul Ucrainei există deja trupe de monitorizare și o misiune OSCE în acest sens, însă fără acces dincolo de linia de contact, spre est, până la frontiera oficială rusoucraineană. Chiar duminică misiunea OSCE nu a putut pătrunde dincolo de linia de demarcație ca să-și facă treaba, fiindu-i interzis accesul de către DNR - autoritățile ruse și pro-ruse din zona ocupată a Donetskului - și nu au putut verifica amplasamentul armelor grele, care ar trebui păstrate în depozite în profunzimea teritoriului și nu ar trebui utilizate la linia de contact. Mai mult, reluând o propunere ucraineană mai veche, Rusia a cerut trupe de menținere a păcii ONU, care să păzească misiunea OSCE, dar tot pe linia de contact, nu în interiorul teritoriului din Estul Ucrainei, aflat sub ocupație rusă, și nici la frontiera ruso-ucraineană aflată sub controlul pretinselor republici populare Donetsk și Luhansk.
Mai nou, tot duminică, Oleksandr Turcinov, secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei, a susținut că Rusia a început să retragă trupele proprii și o parte a celor de mercenari și voluntari peste frontiera comună deoarece planifică deja perspectiva ca, după aprobarea mandatului ONU pentru trupe de menținere a păcii, aceleași trupe să revină în această calitate, de căști albastre, pe teren. Tentativa de a machia trupele de ocupație ruse în trupe de menținere a păcii ar fi un pas pe care Rusia nu a reușit să-l facă în Republica Moldova, de exemplu, iar Ucraina nu-și dorește ca printre viitoarele trupe de menținere a păcii ONU - care să poată pătrundă pe tot teritoriul din regiunile de Est ale Ucrainei, controlând inclusiv frontiera ruso-ucraineană, care nu se află sub administrarea autorităților legitime de la Kiev astăzi – să se afle trupe ruse de niciun fel, tocmai pentru că Rusia e parte a conflictului. Or, proiectul rus exact asta vizează: acordarea unui statut oficial trupelor sale de ocupație, care să protejeze celelalte trupe tot ale sale, care duc la crearea și menținerea separatismului în Donbas.
Recomandările noastre
