Drama celui mai mare lăutar din istoria României. A orbit și a rămas fără bani și casă

Drama celui mai mare lăutar din istoria României. A orbit și a rămas fără bani și casăSurs foto: Wikipedia

"Mărie și Mărioară / Ia un par de mă omoară". În grădinile bucureștene din perioada interbelică, viața de noapte era foarte animată. Femei simandicoase și pline de stil, bărbați gentili îmbrăcați elegant, toți își căutau refugiu după canicula după-amiezelor pe terasele care se umpleau de veselie. Parfumul acelor vremuri este legat, însă, și de muzică. Voci extraordinare răsunau în centrul Capitalei, acolo unde erau invitați să performeze cei mai mari lăutari ai epocii. Iar cel mai cunoscut dintre ei a fost, fără doar și poate, Zavaidoc.

Astăzi îi cunoaștem vocea așa cum a fost înregistrată pe timpuri, cu patina timpului, cu gâjâitul acela de gramofon care îi dă autenticitate și care ne trimite într-o epocă la care uneori tânjim.

Dar România acelor timpuri nu era în întregime boemă. În mahalale era o sărăcie lucie, iar mirosurile pestilențiale ajungeau chiar și în centrul târgului de atunci.

De sărăcie s-a lovit și Zavaidoc, încă de copil, când a fost nevoit să-și întrețină familia după ce tatăl, un vestit lăutar, a murit.

S-a îmbogățit din muzică

Însă talentul i-a adus gloria și bani cu nemiluita. La numai 29 de ani, Zavaidoc, care devenise deja cunoscut în toată țara, avea să semneze un contract cu casa de discuri Columbia, de pe urma căruia va câștiga milioane de lei.

Melodiile lui se cântau peste tot. De la ”De când m-a aflat mulțimea” -  pe versurile lui Miron Radu Paraschivescu, melodie cântată ulterior și de alți interpreți, de la Nelu Ploieșteanu la Spitalul de Urgență -, la ”Dragostea e ca o râie”, ”Foaie verde spic de grâu” ori  ”Mărie și Mărioară” - care a fost interpretată și de Maria Tănase.

Zavaidoc era plătit cu bani grei să cânte în cârciumile „Vişoiu”, „Kiseleff” sau „Carpaţi”.

Se duseseră zilele grele când umbla cu frații săi, Vasile și Zoe, și cu mama sa prin taverne, reuniți sub numele de „Frații Zavaidoc”.

Marin Teodorescu pe numele său adevărat, Zavaidoc face parte din patrimoniul național. Lăutarul născut la Pitești pe  8 martie 1896 a atins apogeul careierei participând, alături de orchestra lui Grigoraș Dinicu, la Expoziţia Universală de la Paris, împreună cu în delegaţia României, în anul 1937.

A fost iubit de femei

Viața sa amoroasă a fost foarte activă întrucât, fiind chipeș și bine făcut, a făcut nenumărate cuceriri. S-a căsătorit târziu, la vârsta de 43 de ani, cu Constanța, o tânără de 28 de ani.

Cei doi au avut trei copii: Constanţa, Niculina şi... Zavaidoc, băiatul său, la a cărui naștere cântat o noapte întreagă, de fericire, cu fetiţa în braţe, și a împărțit șampanie în tot Piteștiul.

Zavaidoc

Drama războiului

Dar avea să urmeze războiul, care și-a pus amprenta asupra destinului său.

Pe 4 aprilie 1944, casa lui Zavaidoc, din apropierea Gării de Nord, este distrusă în bombardamente. Sora sa, Zoe, moare și îi lasă în grijă cei cinci copii. Vasile, fratele său, murise cu puțin timp înainte.

Rămas fără casă, Zavaidoc pleacă la Caracal, unde cânta prin localuri, apoi la Câmpulung-Muscel şi Roşiorii de Vede, dar onorariile nu se compară cu cele din perioada de glorie.

Fără bani și fără casă

Supărarea pricinuită de moartea sorei sale îi afectează grav sănătatea. Pe 31 decembrie 1944 este internat la Spitalul Filantropia din București cu diagnosticul  „nefrită galopantă”.

Din lăutarul vesel nu mai rămăsese decât un om slab și deprimat, fără bani şi fără casă.

Într-una din nopți, face tensiune arterială 28 și orbește. Zavaidoc moare la 13 ianuarie 1945 și este înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre