”Trăiseră destul împreună ca să-și dea seama că dragostea era dragoste oricând și oriunde, dar cu atât mai intensă cu cât se apropia de moarte”. Gabriel Garcia Marquez - ”Dragostea în timpul holerei” .

”Dragostea in vremea holerei”, - capodoperă a lui Gabriel Garcia Marquez este, așa cum știm, una dintre cele mai frumoase si mai tragice povești de dragoste din literatura universală…  Însă nu totul este liteatură. Poveștile tragice de dragoste se petrec, aievea. Chiar și la noi, în România cuprinsă de gripă.Un scandal amoros a zguduit recent, România. Dar și Primăria Botoșani. N-a fost suficient tragismul lui, care să fi îndemnat vreun ”scriitor” să nască o carte de succes. El a dus în final, și la punerea sub acuzare a protagonistului - primarul Cosmin Andrei. Procurorii DNA îl cercetează pe primar sub acuzația că i-a dat amantei subiectele la un concurs organizat de Direcția de Taxe și Impozite, favorizând-o să obțină un post în cadrul instituției.

Denunțul a fost făcut chiar de soțul femeii, un șofer de camion, care a sesizat DNA cu privire la neregulile din cadrul concursului. Soțul încornorat a declarat ironic că, dacă femeia nu era apropiată de primarul Cosmin Andrei, orașul nu mai avea bulevardul plin de flori și că angajații primăriei săpau „de rupeau pământul”. „Tot orașul Botoșani, sincer, ar trebui să îi mulțumească nevestei mele. Când avea Botoșaniul lalele și crini imperiali pe bulevard, serios? În octombrie, noiembrie, săpau aia în 2022 de rupeau pământul. N-am știut ce flori o să apară. Harnici. Și în primăvară când apar lalele, au apărut lalele. Lalelele sunt principalele flori ale soției”, a afirmat bărbatul încornorat.

Cred că greșim dacă îl judecăm greșit pe originalul primar. Nu vrem să înțelegem deloc că a iubi pe cineva este un lucru foarte mare…

Deși dragostea față de cineva înseamnă, cel puțin în teorie, a l accepta pe acesta așa cum este el,  în acest caz, primarul pare să se fi aflat sub influența filosofiei grecești. El a vrut, de fapt s-o ajute pe femeie să progreseze în carieră, deoarece, iubirea în Grecia antică este o iubire matură, care presupune că iubirea este admirație pentru părțile bune ale persoanei iubite.

Iubita primarului era o biată amploiată a unei bănci, când îndrăgostitul a observat această crasă nepotrivire și a acționat în spiritul folosofiei grecești:că i-a dat amantei subiectele la un concurs organizat de Direcția de Taxe și Impozite, favorizând-o să obțină un post în cadrul instituției - asta însemnând o punere în acord a calităților iubitei cu locul de muncă meritat.

Asta demonstrează că amărâtul primar botoșănean este acum supus racilelor legii doar pentru faptul că a fost educat. De ce spun asta? Pentru că ideea de iubire profundă propovăduită de filosofia greacă, perfect conștientă de multitudinea imperfecțiunilor noastre,  înseamnă, de fapt, dorința de a învăța și de a fi învățat, nu așa cum credem noi, vreun fenomen chimic irezistibil, fluturi în stomac, o stare care nu se poate judeca și exprima în cuvinte!

Iubirea greacă, asemeni cu cea a primarului presupune este mai degrabă o minune: ei au încercat să facă ceva palpabil ca aport la o iubire frumoasă, adică să-și facă partenerul (iubita, amanta, în cazul nostru), mai vrednic de admirația celorlalți.

Ce ne transmite, așadar, gestul primarului?

Simplu. Deși este mai convenabil să ne facem că nu înțelegem. Anume, că modul în care este în stare acest domn să și afirme iubirea ne trimite pe toți către un ”ce” pe care mulți dintre noi nu-l putem exprima prin propria dragoste: nevoia acută de educație…

Toată lumea râde - pe nederept, spun eu -, de gestul primarului de a planta pe bulevardul orașului anumite flori, iubite de iubita lui. Chiar ”încornoratul” soț recunoaște: ”…când avea Botoșaniul lalele și crini imperiali pe bulevard, serios? În octombrie, noiembrie, săpau aia în 2022 de rupeau pământul. N-am știut ce flori o să apară. Harnici. Și în primăvară când apar lalele, au apărut lalele. Lalelele sunt principalele flori ale soției”.

Gestul minunat al îndrăgostitului primar este peste putință de imaginat, baremi, de oricare dintre noi, deși ne-ar umple de fericire doar gândul că iubita noastră (sau amanta) ar putea trece de-a lungul unui bulevard, știind că florile alea sunt acolo doar pentru ea!

Chiar și acest gest de film, duce cu gândul tot la educație.

Se povestește că mai demult, când dl Videanu era în mare glorie politică (și financiară - ca și azi), iar ”grupul de la Monaco” din care făcea parte, trimitea un avion privat de pe plaja din St.Tropez (unde marii ciocoi ai României jucau table), tocmai la București să le aducă de la ”Cocoșatul” o sută de mici, o altă ”probă a dragostei” a fost dată iubitei/amantei de unul dintre ”magnații contractelor cu Statul”.  Dar la nivelul mitocănesc, al neam-prostiei noii elite pe care suntem nevoiți s-o suportăm.

Un helicopter, închiriat, de care era suspendată o mașină ”Ferrari, roșie, cu fundițele aferente unui cadou a fost angajat, ca la ora 10.00 când membrul ”elitei” lua micul dejun la aer, cu iubita/amanta, sa să zboare prin fața terasei. Scenariul era că iubita ar fi întrebat, cum era și firesc, ”a cui o fi superbul cadou?”, iar membrul elitei, cumva, pe un ton normal, să-i spună - ”e a ta, iubito!”

Chestie de educație…

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.